POETE , SĂ NU TACI !








scrisă din dor de poetul Adrian Păunescu




Să nu taci poete, ci să scrii
Să scrii pe lut de n-oi avea cerneală;
Să lauzi cerul și să cerți stihii;
S-azvârli în jur și cântec și dojană ,
Să tai ce-i putred și să vindeci rană.

Să nu taci poete , ci să scrii!
Să scrii cu foc , de se termină tușul
Oprind războaie , morții să-i învii,
Și neted să ne faci ,spre pisc, urcușul;
Cu dragoste să plimbi pe strune-arcușul!

Să nu taci , poete , ci să scrii, 
Cu scrum de stele și cu Soare-n august;
Prin versul tău al nostru să rămâi
Țăran ce stoarce din ființă mustul,
Dar nu apucă vinului să-i știe gustul.

Să scrii poete să nu taci, să scrii!
Să scrii cu sânge , când peniță n-ai!
Durerea țării tale să alini.
Și să strângi fiii ei, cântând, de dor, la nai,
Să faceți iar din ea picior de plai.

Cu oasele,în prea banal mormânt al tău,să scrii!
Să-ți găsim slova peste veacuri aspre;
Despre a veșniciei rază să ne spui,
Și despre-ale Dunării albastre ape , 
Ce duc cu ele visele-mi deșarte,
Și le-avortează , crude-n nesfârșiri de ape,
Sărate ca și lacrimile-mi...toate...

Să nu taci , poete, să nu taci!
Să scrii cu movul soarelui de mai !
Și dorul meu să-l scrii cu flori de maci.
Din amintiri tu erosu-mi redai
Și-n noapte , lună, tu-mi răsai.

Să-mi scrii cu lacrimi!numai nu tăcea!
Și să-mi plângi dorul celor ce s-au dus.
Și pofta după pâinea ce-mi cocea
Pe vatra satului luminat de-apus...
Cum, fericite clipe , ați tot curs?
Precum și plânsul unui prunc ucis
Ce singurel sentința nu și-a scris
Ci înapoi la Dumnezeu s-a dus, 
Părinții nedorindu-l , ochii n-a deschis.
Așa și voi, frumoase clipe, iute v-ați mai stins...
 Iar eu rămas-am singur și urzuz.

Să scrii poete despre Hrist 
Care tot iartă pe cei ce-L răstignesc
Și care mângâie   obrazul trist,
Și răstignește pe cei ce-L iubesc!
Și tot ce au Lui dăruiesc.
Iar ei , pe Cruce , mai viu strălucesc.


Să scrii pe viscol, la Crăciun, să scrii!
Cu flori de gheață și cu promoroci,
Cu fulgi de nea , cu fum din coș să scrii ;
Să scrii pe ape, pe văzduh , pe roci,
Ca Moise-n munte, și ca alți prooroci,
Demoni gonind, strămoșii să-i invoci.
Și de pe Cruce Cuiele să scoți.


8 aprilie 2013
Dervent 







Comentarii

Anonim a spus…
salut..Parinte, Constantin din Mangalia ti mai vizitat blogul, mi-a placut ce-am citit, ce-am auzit...
Livius a spus…
Imi vin in minte vorbele lui Tudor Gheorghe: Domnilor, a tacut poetul,semn rau...ne-or blestema urmasii...
Eu nu sunt poet dar scriu versuri si de a dracului ce sunt nu tac:)))

Postări populare