VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZAȚI DIN GADARA (Dumnica a-Va după Rusalii)

Frați creștini ortodocși,

Astăzi , în duminica a cincea de după Coborârea Duhului Sfânt, facem pomenirea minunii vindecării de către Hristos a doi oameni posedați de duhuri necurate, îndrăciți, cum îi numim în popor. Înainte de a vorbi despre minunea în sine, haideți să vedem în ce context are loc acest episod din viața Mântuitorului: era primul an al propovăduirii , nu mult trecuse de când Hristos Iisus coborâse din muntele Carantaniei, unde postise 40 de zile și unde fusese ispitit de diavolul. La o zi după vindecarea slugii sutașului(despre care am vorbit duminica trecută, ) Iisus Hristos  se urcă în corabie împreună cu ucenicii Lui. Adoarme , și se pornește o furtună puternică pe Marea Ghenizaretului atât de puternică încât ucenicii îl trezesc pe Hristos , speriați și îi spun:„ Doamne, mântuiește-ne că pierim!” Atunci , Hristos mustrându-I pentru frica lor, și pentru puțina lor credință, ceartă vânturile și marea, și furtuna se potolește.Și ucenicii se mirau întrebându-se între ei:„ cine este acesta, că și vânturile și marea ascultă de El?” Apoi ajunge în ținutul acesta al gherghesenilor sau al Gadarenilor. Aici nu locuiau iudei. Înțelegem aceasta din faptul că locuitorii cetății Gadara creșteau porci, ori și atunci , ca și acum, evreilor le era interzis de a crește porci sau de a mânca din aceste animale pe pământul sfânt. Așadar vedem o nouă minune săvârșită de Mântuitorul asupra unor suferinzi care nu erau din poporul ales, al evreilor. 

          Intrând în acel ținut, dar nu și în cetatea Gadara, ci încă fiind pe cale, îl întâmpină doi oameni îndrăciți, foarte cumpliți, atât de cumpliți că trecătorii, de frica lor ocoleau drumul pe care hălăduiau ei. Și diavolii din cei doi încep să urle la Hristos , zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?” Vedeți ? dacă ucenicii se întrebau în corabie cine este Acesta că și vânturile ascultă de El , iată că afla din gura dracilor răspunsul: Iisus, Fiul lui Dumnezeu.Și trăind minunea vindecării posedaților văd că nu doar marea ascultă de El, ci și diavolii se supun lui, Cel ce a creat lumea văzută și nevăzută. Și iată : dracii îl roagă pe Hristos ca , dacă îi izgonește să nu îi trimită în iad, ci în turma de porci(căci era o turmă de porci în apropiere păscută de niște porcari). Și el le-a zis , duceți-vă. și porcii nesuferindu-i pe draci în ei, s-au aruncat în mare, iară porcarii au fugit în cetate, le-a spus alor lor despre vindecarea îndrăciților și despre ce s-a întâmplat cu porcii, iară ei . gadarenii, ce au făcut? În loc să îl cinstească pe Hristos ca pe un vindecător , în loc să-și aducă și pe alți bolnavi din cetate, că sigur mai erau , să-i vindece , se duc și-L roagă să plece de la ei, să părăsească hotarele lor! Nu s-au bucurat Gadarenii de vindecarea a doi oameni care de mult se chinuiau , dormind prin morminte , dezbrăcați și nespălați, înfricoșători și la port și la înfățișare dar și la apucături. Nu , nu s-au bucurat! S-au întristat că le-au murit porcii. Și îl gonesc, îl roagă pe Iisus Hristos să plece de la ei!!! Și… o frați creștini, mare este Iubirea Lui Dumnezeu pentru om și libertatea lui, că iată, Hristos , deși întristat de purtarea gadarenilor, totuți le ascultă ruga , și pleacă de acolo.

        Frați creștini , să nu îi osândim pe gadareni. Poate ne miră purtarea lor. Dar să privim lumea creștină de astăzi: Creștem porcii patimilor noastre, ne îngrășăm sufletul, punem țesuturi adipoase pe inima noastră și nu mai vrem să vedem suferința celor din jur. Nu mai știm nici să ne salutăm când ne întâlnim pe stradă, ce să mai zic de un zâmbet sau o vorbă bună?  Parcă toată societatea, cuprinsă de fobia atentatelor teroriste, atent prelucrată și infiltrată în ființa noastră de masoni și slujitorii lor din mass-media mondială și națională, vede în cel de lângă el, din metrou, de pe stradă, de la serviciu, un posibil terrorist, nu un semen, un om care are sentimente , bucurii și tristeți , necazuri și realizări. Și când vine Hristos, printr-un slujitor de-al lui, printr-un preot, printr-un prieten, sau prin glasul constiinței, și vrea să-ți amintească cel mai important lucru din viața ta: că te-ai născut să iubești și să fi iubit, de teama că trebuie să renunți la turma ta de porci, la patimile tale , la spaimele tale , care ți-au fost inoculate și-au devenit ale tale, atunci, preferi să-l gonești pe Hristos din tine, de pe pământul ființei tale , și să te întorci la porcii tăi.

         Cei care frecventați mănăstirea Dervent, ați observat că ne adresăm în acest cuvânt mai ales tinerilor, pentru că ei sunt viitorul țării. Ei trebuie să învețe măcar din aceste 8 minute de cuvânt, cum trebuie să fie viața lor, dacă vor să nu ajungă și ei să crească porcii unora care se cred stăpânitorii lumii, sau mai grav, să nu devină ei doar niște porci, niște ființe umane îndobitocite, îndoctrinate să mânânce, să bea , să doarmă și să nu producă nimic, ci să fie doar o gloată consumistă care nu are voie să gândească sau să-și ridice măcare privirea spre cer, și spre Hristos. Ne va judeca Hristos pe noi, pe preoții de azi, pe voi, pe părinții de azi , pe dascălii din școli , dacă îl vom alunga pe Hristos din familie, din societate, din școală, și din biserică, și ne vom ocupa mai abitir cu crescutul porcilor, cu mărirea averilor, cu sațiul poftelor .

Doresc să remarc încă ceva,și să subliniez: când gadarenii l-au rugat să plece , Hristos a plecat! Nu ne vrea Dumnezeu să slujim lui nici de frică , nici din obligație, ci doar din libera noastră consimțire. Aceasta este și diferența dintre Duhul Sfânt și duhurile întunericului: dracii patimilor noastre ne robesc, ne subjugă: pe câți nu auzi spunând: vreau să mă las de fumat , dar nu mai pot! Nu aș mai pune alcool în gură , că și medicul mi-a interzis, dar nu pot, nu pot să nu gust un pic de tărie, sau alte asemenea cuvinte. Cum ? sunt tânăr, cum să nu merg la femei? Ce viață mai e și aia? Vedeți? au ajuns îndrăciți! mintea lor nu poate să mai priceapă că se poate trăi și decent și cumpătat, și fără excese și fără droguri și beții. Ați observat probabil tendința reclamelor video : împarte o cola cu Matilda, Împarte o bere cu prietenii.. numai fericirea nu ești îndemnat s-o împarți , și aceasta pentru că fericirea nu ți-o aduce societatea consumistă . Fericirea lăuntrică, pacea sufletească o găsești într-un trai chibzuit, lângă persoane care nu vin la tine să împarți, ci vin să dăruiți unul altuia respect, iubire , afect, grija și îngrijirea pentru cel de lângă tine, iară, dacă trăiți profund așa , ve-ți înțelege și cât de mult iubește Dumnezeu, cel ce este dătătorul și izvorul iubirii. Și ne iubește liberi , frați creștini.

           Întreba deunăzi cineva unde este Dumnezeu când atâția suferă de cancer? Acolo unde era și când atâția duceau o viață de excese, aruncându-și energiile vieții pe marea zbuciumată, în nopțile de dezmăț. Și știți unde? Dumnezeu e la capul suferinzilor și plânge, așa cum plânge și lângă cei ce se fac că uită că toate păcatele săvârșite de ei , sunt toate făcute sub ochii Lui înlăcrimați. Câți dintre suferinzi nu se întreabă: de ce Doamne? Dar câți dintre aceași suferinzi s-au întrebat, când aveau traiul bun, când sănătatea le permitea beții de toată noaptea, petreceri deșănțate, câți dintre ei se întrebau atunci :„de ce Doamne? ” De ce mă port așa acum? De ce nu mă gândesc că sunt copii bolnavi și fără de-ale gurii.

      Suntem fiecare vinovați de răutățile din noi și din jurul nostru, pentru că Dumnezeu nu dă boală! Dumnezeu este dătătorul a tot binele, nu și al răului. Răul , boala sfletului și a trupului sunt urmări ale purtării și viețuirii noastre ca persoană, ca neam, ca umanitate. Din libertatea noastră vrea Dumnezeu să jertfim și să ne îngrădim singuri cu limitele bunului simț, cu legile moralei creștine, să ne învelim inima în iubirea de frați, de natură, de Cer. Românii au fost subjugați , în istoria lor recentă , de ciuma roșie venită de la ruși, și mai corect spus de la evrei, și și-au dorit libertatea. Numai că , privind în urmă, văd că sub cizma comuniștilor, țara a dat Sfinții închisorilor . Țara e plină acum de gropi în care sunt încă ascunse moaște de mărturiositori ai ortodoxiei. La Gherla , Pitești, Poarta-Albă, Aiud, prin siberiile rușilor, prin bărăganul nostru, prin deltă, peste tot  români care , în temnițe trăind, au crescut liberi în Hristos.  Societatea postdecembristă, neocomunistă, a realizat că omului poți să-I dărâmi biserici dar nu poți să-i scoți cu forța pe Dumnezeu din inimă.  Și atunci s-au apucat să-l roage pe Hristos să iasă afară!!! Hristos care nu stă decât în locuri curate, este cumva împins afară din inimile tinerilor, aducându-se înăuntru turme de porci!!! Cresc porcii nesimțirii și ai nonvalorilor exagerat promovate în media românească(și internațională, dar ne doare mai mult de tineretul țării noastre). Nu cred că pentru aceasta au ieșit tinerii în stradă în acel decembrie sânger! Nu pentru aceasta străzile înghețate (și la propriu și la figurat) ale bucureștilor vuiau de strigătul: „Există Dumnezeu!” Nu acesta a fost visul nostru al celor care ne-am bucurat de căderea capului unui partid totalitar.

    Sfântul Epictet (ale cărui sfinte moaște le avem și noi în paraclisul Sfintei Cruci-de-leac) îl învăța pe sf Astion monahul, ucenicul lui, că „ Libertatea constă în a voi ca lucrurile să se întâmple nu așa precum voiești tu , ci cum e drept să se întâmple” , iar sfântul  apostol Pavel , spune în epistola către Galateni că„Hristos ne-a izbăvit ca să fim liberi. Rămâneți deci tari și nu vă plecați iară sub jugul robiei, al păcatelor și al patimilor.”

      Frați creștini, haideți să punem început nou și frumos relației noastre cu Hristos. Haideți să dăm afară turmele de porci care ne pasc energiile pline de viață ale sufletului și trupului; E și un prilej bun acum, de miercuri începe postul Adormirii Maicii Domnului, un post usor de ținut , și scurt, două săptămâni. Să alungăm vicleșugurile din inimile noastre, , tristețile pricinuite de semenii noștrii să le privim ca pe mici neînțelegeri, și să le răbdăm, uitându-le , iertându-le. Să fim mai buni, în relația noastră cu semenii, cu noi înșine și cu Dumnezeu implicit Vă îndemn la spovedanie sinceră, curată și fără sfială. Nu ne-a fost rușine să săvârșim, sub ochii lui Hristos păcatele, de ce să ne fie rușine să le și mărturisim, acum, la scaunul de spovedanie unde Dumnezeu ascultă și El iartă, prin mâna preotului căruia de la început ia dat putere de a ierta păcatele. Spune cu părere de rău și cu hotărârea fermă de a nu mai face!

Să nu uităm , frați creștini că împărăția cerului nu se câștigă niciodată de unul singur, ci lăsându-te ajutat de oameni și ajutând oameni să ajungă în rai. Și aduc argument, și cu aceasta totodată și închei, cuvântul părintelui nostru arhimandrit Arsenie Papacioc, fie-i pomenirea veșnică: „Omul să înceapă cel puțin să nu îi mai urască pe vrăjmași. Pentru că noi suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Deci dacă nu-l poți iubi, pe cel ce ți-a greșit, măcar nu îl urî!Iară dacă fratele tău suferă undeva, să te doară și pe tine.Raiul nu-l poți vedea dacă nu-l lași să-l vadă celălalt întâi.”

Haideți așadar să-L chemăm pe Hristos , rugându-ne seară de seară, postind după puteri și spovedindu-ne curat, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele lui Hristos, Și așa vom vedea și noi puterile sufletești și trupești vindecate și înnoite, AMIN.