DESPRE TINERI IARĂ!!!!! Dumnica orbului din naștere
În aceasta stă minunea: că voi nu
știți de unde sunteți și El mi-a deschis ochii!
Frați creștini ortodocși,
Au așezat sfinții Părinți să se
citească această pericopă evanghelică astăzi, nu întâmplător. Este ultima Duminică
din cadrul marelui praznic al Învierii și este așezată după „Duminica
samarinencei”, când atunci și acolo, la fântâna lui Iacov, unde Hristos stătea
de vorbă cu o femeie cu moravuri ușoare, făcând din ea apoi apostol al
Împărăției, îl descoperim pe Hristos ”Apa-ceaVie”, iar aici și acum lângă orbul
din naștere descoperim pe Hristos „Lumina Lumii”, așa cum adesea dealtfel s-a
mărturisit a fi și singur. Pentru că ce oare simbolizează vindecarea orbului
din naștere, pe care-ați auzit-o citită astăzi, dacă nu tocmai vindecarea
orbirii sufletești a întregii omeniri, omenire care se închina patimilor,
pentru fiecare patimă și stihie a naturii, având un zeu.
Însă îngăduiți-mi să aduc aminte
firul evenimentelor relatate de sfânta Scriptură astăzi: vedem că Iisus trecea
pe cale și vede pe un orb din naștere sezând pe margine de drum și cerșind.
Fără să-l roage tânărul, căci tânăr era orbul
, Hristos se duce la el, scuipă în țărână, face
astfel tină, și unge cu aceasta ochii orbului, apoi îi zice să se ducă să se spele
în apa Siloamului, iar Siloam pe evreiește înseamnă trimis. Oare nu mai
vindecase Hristos orbi? Ba da , chiar în repetate rânduri, și atunci a făcut
aceasta numai cu cuvântul. De ce oare acum s-a ostenit să facă tină și îl mai
trimite pe bietul orb și până la
Siloam, care era afară de cetate? A făcut tină din pământ
frați creștini ca să ne amintească nouă că din pământ suntem zidiți. i-a zidit
Iisus ochii orbului din țărână, și nu i-a deschis imediat ca să adeverească
faptul că fără să ne spălăm în apa Siloamului spiritual, adică a botezului cu
apă și cu Duh Sfânt, nu vom putea să îl vedem pe Hristos! Este prima condiție
obligatorie și absolut necesară, dacă vrem să-l vedem și să trăim în Hristos,
în biserica lui mântuitoare, în Ortodoxie.
Iată dar că tânărul se duce, și
se spală și vede și vine acasă „râzând”, veselindu-se și strigând bucuria lui,
că acum vede. Apoi , pentru că minunea aceasta s-a săvârșit în sâmbăta, când
evreii nu aveau voie să facă nimic decât un număr de pași , și aceștia numai spre
sinagogă , fariseii și cărturarii, mai marii poporului evreuîncep o adevărată
anchetă securistă , întrebând mai întâi pe tânăr, apoi pe vecinii lui, apoi pe
martorii minunii, apoi pe părinții lui, dacă într-adevăr a fost orb, și cum
vede el acum, și cum și de ce l-a vindecat Hristos sâmbăta? Ca să scurtăm cuvântul vă invit să citiți
acasă ancheta aceasta amănunțită, și cum tânărul ce fusese orb e amenințat că e
dat afară din biseerică, din sinagogă și din comunitatea evreiască, împreună cu
părinții lui. Vă spun doar că rezultatul anchetei a fost că Hristos trebuie să
moară, pentru că în repetate rânduri vindecase sâmbăta , în templu sau pe
ulițele cetății, boli și suferințe care aduceau năcaz si suferință oamenilor.
Cei care ați fost de la începutul
Sfintei Liturghii aici, în Biserica lui Dumnezeu, ați auzit
relatareaevangheliei citită la momentul ei din slujbă, dar și cei care citiți
acasă din biblie, să luați seama la
fiecare cuvânt. Că nu întâmplător este așezat acolo. Iată- v-am spus despre
Scăldătoarea Siloam, despre botez, despre tină si plăsmuirea omului din țărână.
Apoi zice sfânta scriptură că tânărul vindecat vine de la Siloam râzând, fiind vesel
, cu o veselie zgomotoasă, și parcă îi și înțelegem purtarea. Dar iată că cel
vindecat se bucură, însă fariseii, capii religiei iudaice sw umplu de invidie,
își imbibă inima de ură și mânie și urlă la tânăr certându-l că s-a vindecat
sâmbăta.
Frați creștini, bărăbăția și
curajul acestui tânăr, în fața acestor prigonitori, care reiese din discutia
relatată îi Scripturi, ar trebui să caracterizeze tot tineretul, și mai ales
tineretul creștin de astăzi, din aceste timpuri în care Europa cu-ale ei
moravuri a devenit pseudocreștină!
Dacă în copilărie părinții au
sădit în sufletele voastre valorile creștine, la tinerețe ele tebuiesc răsădite
, repicate cum se zice în popor, să fie astfel ajutate să crească, să
înflorească, trebuie udate cu apa cea vie care este Cuvântul lui Hristos,
trebuie mângâiate cu razele Soarelui Dreptății, Hristos Dumnezeu care este Lumina
Lumii, ca să înflorească. Tinerețea este vârsta înfloririi noastre spirituale
și trupești, a definirii noastre ca oameni, acum ni se definitivează
caracterele și ni se determină aproape definitiv comportamentele noastre
vis-a-vis de ființa noastră, de semenii din jur , de natură și de Dumnezeu.
Tinerețea frumos trăită crează maturii de mâine, care după ce trece floare
vieții, trebuie să deie rod să facă rod în fapte bune și realizări cu Hristos,
și în Hristos,pentru ca , la bătrânețe, când trupul nu-i va mai ajuta, să se
bucure de ceea ce au agonisit în hambarele sufletului, faptele credinței ,
rugăciunile la biserică, milosteniile, posturile și mătăniile făcute cu dreaptă
socoteală.
Ia închipuiți-vă voi , cei maturi
de-acum, cum ar fi fost viața voastră
acum dacă vârsta tinereții voastre nu ar fi fost caracterizată de neînfricarea
aceasta, vecină uneori cu nebunia, dar o nebunie frumoasă a vârstei. Curajul de
a vă fi căsătorit, de a vă angaja într-o familie, de a părăsi căminul cald și
de a începe o viață altfel despre ale cărei probleme încă nu știați, dar pe
care a trebuit să le învingeți.
Așadar, tinerețea este și trebuie
să rămână vârsta la care omul părăsește
cuibul cald al părinților și își începe zborul sufletesc, spiritual și moral,
lupta cu vicisitudinile vieții. Uneori tânărul biruie, alteori naufragiază pe
marea vieții furtunoasă adesea, dar niciodată nu are dreptul să se lase
înfrânt, să nu ajungă la capul bunei nădejdi de biruință.
Tinerețea este și trebuie să
rămână vârsta marilor energii creatoar! Depinde de noi ce creăm: familie, casă,
carieră, un om cumsecade sau un monstru de care până și noi ne înfricoșăm! Cine
nu zidește frumosul la tinerețe nu va avea în ce să-și odihnească sufletul la
bătrânețe, iar veșnicia îi va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Plângerea și
scrâșnirea dinților de ciudă că a avut o tinerețe și și-a risipit-o în plăceri
vinovate, în multe clipe de dolce-fa-niente, în ceea ce prea adesea trăiesc
unii astăzi, lacebunita aceasta cronică!
Tinerețea este și trebuie să
rămână vârsta marilor iubiri. Spune foarte frumos părintele Arsenia Papacioc,
fie-i pomenirea veșnic fericită: În iubire nu există nimic rațional. Iubirea nu
are nici început nici sfârșit. Există odată cu Dzeu, pentru ca Dzeu este
iubire!
Weber, un scriitor german, spunea
pe la anul 1800 că :„ TINEREȚEA E TIMPUL ZBUCIUMĂRILOR ! MAREA, MAREA , STRIGĂ
TÂNĂRUL MARINAR ÎNCÂNTAT. Pe când marinarul încercat strigă ȚĂRMUL! ȚĂRMUL!
Dar mai presus de toate, frați
creștini ortodocși români, Tinerețea este și trebuie să rămână vârsta
mărturisirii. Vedem că în evanghelia de astăzi șefii bisericii s-au dus la
părinți și cu ură și amenințari îi întrebau: Acesta este fiul vostru despre
care ziceți că s-a născut orb?” Iar părinții lui, de frică să nu fie
excomunicați au răspuns ocolind subiectul: „într-adevăr s-a născut orb, dar cum
vede el acum , nu știm! Este mare și poate să răspundă singur, întrebați-l pe
el. Și tânărul aproape că-și râde de ei, e curajos și îi ia și în derâdere
cumva, văzându-le frământarea și dorința acerbă de a îl învinui pe Iisus pentru
vindecarea lui în zi de sabat. El mărtirsește pe Hristos, și e dat afară din
sinagogă, din comunitate, devine un proscris.
Nu pot să nu amintesc aici despre
tineretul României care-a suferit întemnițele comuniste de la Pitești , Aiud, Gherla,
Jilava, prin ocne, prin balta Balta Brăilei, prin Delta Dunării prin
deportările în Câmpiile aride și deșertificate ale Bărăganului,prin lagăre de
muncă silnică, pe la Poarta Albă,
la canalul Dunăre- Marea Neagră. Treceți spre mare, în concediile voastre, și
drumul trece peste canalul acesta unde Dunărea albastră este roșie de la
sângele tinerilor studenți, preoți, intelectuali de clasă, profesori ,
doctori,țărani care-au refuzat ciuma roșie bolșevică. Aceștia, infometați ,
bătuți , batjocoriți, dar niciodată înfrânți, și-au lăsat oasele să le spele
Dunărea după ce sângele lor a curs odată cu ea spre mare iar sufletele lor s-au
dus spre veșnicul și iubitul lor Dzeu.
Acest tineret care nu a vrut să se lepede de credință creștină ortodoxă,
strămoșeasca noastră ortodoxie românească, a umplut pământul țării de sânge de
martiri. Da, dar aceasta nu e doar o cinste a neamului nostru ci este mai ales,
și cu atât mai mult o obligație de a păstra ceea ce ei ne-au lăsat moștenire!!!
Dacă suntem și am rămas români, dacă încă mai avem un neam și-o țară, ruptă și
sfârtecată de viclenii noștrii vecini, cu ajutorul trădătorilor dinăuntru, se
datorează totuși mai ales faptului că suntem creștini ortodocși!!! Neamul
acesta este mai mult decât enigmatic, pentru că nu suntem doar o insulă de
latinitate între atâtea popoare slave și cu huni în coastă, dar suntem și
singura țară latină care este și creștin-ortodoxă, de rit bizantin!Și să nu
uităm frați creștini, să nu uităm și să învățăm măcar acum , intr-al
unsprezecelea ceas, că de câte ori hoardele barbare ne-au cotropit pământurile,
au vrut mai întâi să ne zdruncine credința ortodoxă. Turcii ne-au vrut
musulmani, dar le-am dat sângele martirilor Brâncoveni! Am pierdut copii și
averi dar nu ne-am înstrăinat ortodoxia! Habzburgii, luând Ardealul, ne-au vrut
catolici, și au încercat să ne unească cu Roma, să pupăm papucul Papei:le-a dat
țara și neamul sânge de martir și lor, mărturisitori ai ortodoxiei noastre
frumoase și tihnite, ca o dimineață de mai, înmiresmată. Ne e mai dragă
ortodoxia noastră cu bisericuțe de lemn, din nuiele decât Creștinismul lor cu
catedrale care parcă il tin pe Dumneu în cer, suuus de tot, ca să nu mai vină
să vadă mârșăviile din interiorul unei instituții desacraliate, fără sfinte
taine. Au venit apoi bolșevicii care ne-au vrut atei, au dărâmat biserici, au
închis preoți, si creștini de rând, au inchis centre teologice istorice și de
tradiție, dar biserica din inima românului nu au putut să o dărâme. Colindul de
crăciun, ouăle de paști și fericirea copiilor duși atunci de bunici mai ales,
la biserici, în noaptea de Inviere, strigarea aceea in intunericul noptii a
preotului Veniți de luați lumină! Înrâurea în sufletele noastre o floare care
invia, trezea scânteia ortodoxiei sădită de Dzeu in sufletul neamul acesta
românesc. Trăiam ca in catacombe, pe intuneric si in frig, dar eram plini de
credința că Hrisots va birui fiara Rosie cu stea in cinci colturi în frunte.
Le-am dat și ăstora sânge de martiri tineri și frumoși, care în decembrie 89
strigau pe străzile Bucureștilor intr-un glas ca un dangăt de clopot: EXISTĂ
DUMNEZEU! Și-n numele lui Dzeu și-au dat viața și-au udat asfaltul cu sânge.
Astfel de tineret a dat și va da
neamul acesta. Iar acum când hoardele globalizării , ale societății consumiste,
ale spiritului de turmă vin și încearcă iar să ne facă doar o masă de haplea, o
piață de desfacere de mărfuri cancerigene, un laborator de cobai umani pe care
incearcă vaccinuri, nitriți și nitrați, substante și produse modificate genetic
care aduc boli vegetative in organismul uman, dar mai ales ajugem cobaii
experimentelor lor sociale, ale acceptării anormalului ca normal, și amarului
ca dulce, în astfel de momente în care nu e zi să nu fie împroăcată biserica ,
credința ortodoxă natională, depinde de tinerețea sufletelor noastre dacă ne
ridicăm la nivelul tinerilor martiri ai neamului care ne privesc acum din cer
și care ne-au lăsat moștenire o țară, o
credință, un popor, o limbă și o tradiție bimilenară.
Și dacă tineretul român arată
astăzi ca un lup hăituit și flămând după adevăr, este din vina noastră , a
tuturor celor care ne-am lăsat mințiți nu doar în anii comunismului, ci și in
cei 24 de ani de neocomunism, la fel de vinovat și tradator de neam și țară.
Suntem vinovați toți, părinți, pedagogi , preoții care-au dat mâna cu fiara
politrucă pentru-n ban in plus, sau pentru încă o cruce la gât, dar nu pe
umeri!! în loc să spună oamenilor adevărul despre intentiile lor mârșave.Noi
toți timp de mai bine de douăzeci de ani, am uitat să ne adresăm tineretului ,
ca unuia care devine viitorul țării!!! Și așa s-au desrădăcinat mulți și umblă
pe la secte, nu mai au rădăcinile în ortodoxie , nu se mai adapă cu Apa vie,
Hristos, nici nu mai umblă în Lumina Lumii , Soarele Dreptății, Iisus Dumnezeu,
nu ia mai invățst nimeni să-și facă o cruce la masă, la culcare, cand incep
munca, să vină Dumninica la Sfânta Liturghie!
Nu i-a invățat nimeni să ducă o viață cumpătată, curată, umblă beți diminețile,
drogați murdari sufletește și speriați de un viitor care parcă nu le oferă
nimic. Mass-media le-a oferit drept valori banul, dezmățul deșănțat,
compromisul și minciuna, câștigul rapid și pe orice căi, Am format astăzi noi,
cei ce ieri am fost tineri, o generații întregi de „bingomani”, de alde oreste
care bramburizează religiile și le face terci, de-alde huidulică și găinușe
care miștocăresc pe seama a orice, chiar și pe seama mamelor , a bunicilor
noștrii care incă mai calcă pe la slujbe, ducându-și lui Dumnezeu bătrânețile
pensionate, cu pensii de mizerie, după ce au ridicat o țară din păduchi și din
noroi.
Și dacă totuși, tineretul are
conștiință și îl mustră , și caută alinare sufletului ars de setea cunoașterii
rostului lui în lume, și aleargă spre biserică, încercând să deie un rost
frumos vieții lor, ori găsesc bisericile închise, ori slujbe bolborosite rapid,
ori slujitori nedemni de menirea spre care i-a chemat Hristos. Și atunci iar se
aruncă în brațele ucigătoare ale drogurilor, violenței, a câștigurilor rapide
și a plăcerilor vinovate. Hai să nu mai
arătăm cu degetul , nemulțumiți de starea tineretului român de azi! Tineretul
de azi e produsul finit al tineretului de ieri și de alaltăieri.
Biserica și credința trăiește de
24 de ani o relativă libertate. Și primii ani au fost foarte rodnici, au ieșit
de pe bancile scolilor teologice muloti tineri preoti devotati vocatiei, care
se implică frumos ăn viața comunitații pe care o păstorește, ajutând copii
orfani, bătrâni, dar mai ales călăzuind frumos tineri. Căutații pe aceștia, Biserica
e vie, nu e doar o instituție a preotilor ci este mai ales o familie a
sufletelor și sufletele sunt vii. Haideți să le facem și frumoase. Să-l rugăm
pe Milostivul Dumnezeu să ne deschidă și nouă tuturor ochii sufletului și să
vedem starea păcătoasă în care zăcem, să vedem scara vârtuților pe care ne
putem salva ca oameni, ca nație, ca omenire.
Mulțumindu-vă pentru răbdarea cu
care ați ascultat acest cuvânt, și rugăndu-ne pentru folosul sufletesc al
acestui pelerinaj și popas duhovnicesc la
mănăstirea Crucea-de-Leac, Dervent,închei , ca de obicei cu un cuvânt al
părintelui Arhimandrit Arsenia Papacioc care a iubit și a a ajutat mănăstirea
Dervent și în vremuri de prigoană, când comuniștii au închis-o și au
transformat-o în secție de mecanizate a IAS Ostrov, dar și în vremuri de pace,
fiindu-ne tuturor îndrumător pe cărarea mânturirii. Iată ce spunea acest martir
si marturisitor, prigonit si chinuit 14 ani in temnițele comuniste: „Uite ce vă
rog eu: suportați pe toată lumea! Pentru că nu vă dați seama: nu există lume
rea ! Există dracul din tine care o face rea! Dar neamul românesc, prin
tineretul lui mai ales, va avea , după părerea mea, o mare misiune! De ce ? Nu
pentru că a avut un Stefan-cel-Mare în Moldova, sau un Matei Corvin peste
carpați, sau un Mihai Viteazul ori Vlad Țepeș. Nu! Nu pentru asta! Ci pentru că
neamul românesc nu a uitat bătaia clopotului! Amin!
25 mai 2014
Comentarii