APRILIE

Aprilie cu cerul mozaic

Cu nori de puf, cu ploi sculptând în piatră,

Mi-aduci furtuni de amintiri cu-n țânc

Ce zbenguie-ntr-un câmp cu crudă iarbă.

April cu pomii albi, în floare,

Cu crengi verzui ce zgârie văzduhul,

Îmi zumzăi la urechi iubiri-candoare

Care-mi hrănesc hulpavul, bietu-mi, duhul.

Aprilie cu Dunărea-mi bogată,

Cu sălcii ce mă plâng pletoase-n mal,

Tu mi-ai sorbit domol a vieți-mi soartă,

Și i-ai dat rost, și gustul dulce-amar

Ca unduirea luntrelor pe val.

Prier, cu-a ta lumină moale

Ca țâța mamei ostoindu-mi foamea,

Tu-mi ești avânt în calea-mi către Soare;

Mormânt să mi te faci, când fi-va vremea,

Sau mai târziu cu-n veac și o ciosvârtă,

Că prea-i frumoasă viața-mi înflorită.

Ia timpul tu, dă-mi veșnicia mie!

Și-ți dau ca și zălog și ca simbrie

Năcazul omului fără un colț de pâine,

Și fără răsăritul unui mâine.

Să văd tu cum te-oi frământa cu ele?

Că nouă … bătrânețile ni-s grele.

Și nu știu, zău, de ce ni le-ai mai dat,

April cu zâmbet larg peste coline,

Că viața parcă ni-i de căpătat.

Și nici să mori în țară….nu-ți mai vine…

Dar nu poți să duci trai pe brânci și-n vine!

21 aprilie 2015

Călărași,

 la soru-mea asta mijlocie-n sofa.

După un drum spre Capitală, privindu-mi Bărăganul meu iubit.

 Când prins de ploi, când vesel, însorit.