DOAMNE, CÂND O FII SĂ FIE

Doamne, când o fii să fie

Și prin moarte-ai să mă chemi,

Dă-mi tu haină și simbrie,

Să nu fiu oprit la vămi.

Doamne, când o fii să sui

Din a umbrei morții vale,

Sfinți cu sfetnice să-i pui

Să-mi lumine strânta-mi cale.

Doamne, când o fii și-o fii

Să mă-ntâmpini la răzoare,

Nu uita că am copii!

Mângâiei, că plâng, că-i doare

Că al lor părinte moare.

Doamne, îndrăznesc să-ți cer,

Când veni-vor și ei sus,

Să nu te-arăți ca județ,

Ci ca-n iesle, la Crăciun,

Prunc nevinovat și bun.

Așa vreau să mă întâmpini!

Astfel au să știe toți

C-ale vieții poveri, sarcini,

Sens să le dai, doar Tu poți.

Doamne, când o fii să fie

Vino-n gângurit de Prunc,

Și-adă-mi haină și simbrie,

C-al tău preot eu îți sunt;

Suflet foc, și trup pământ…

Soare-mi fii, nu-mi fii mormânt!

 

2 aprilie 2015,

Orele 23:45

Dervent.