DESPRE AGHIASMA MARE. ÎNDEMN DE ÎNCEPUT DE AN 2016



„Iată eu trimit Îngerul Meu înaintea feții Tale care va pregăti calea ta”


Frați creștini ortodocși,
Iată-ne intrați deja în praznicul Botezului Domnului Și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre botezul lui Ioan, și despre proorocirile vechiului testament despre acest eveniment. Nu vom insista asupra lor, dorind, pentru lungimea sfintei slujbe de astăzi, să scurtez, pe cât posibil, cuvântul. Însă consider că este necesar să amintim cine este Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan botezătorul este singurul Fiu al preotului Zaharia si a sfintei Elisabeta, sotia acestuia, și totodată verișoară a Maicii Domnului. Mama Proococului rămâne însărcinată la  bătrâneți, deși toată viața a avut pântecele sterp, după o vedenie a sotului ei, proorocul Zaharia, avută în Sfânta-Sfintelor, altarul templului lui Solomon.  El este rodul lacrimilor, a rugăciunilor, a răbdării, a nădejdii, a dragostei sfinte și curate de Dumnezeu și de semeni, a smereniei și nu în ultimul rând al credinței părinților lui sfinți.  Se naște proorocul Ioan. Se naște și fuge împreună cu mama lui de furia lui Irod care omora pruncii din hotarele Bethleemului. Pe preotul Zaharia îl omoară soldații pentru că nu spune unde a ascuns copilul. Toți știau minunile de la nașterea lui Ioan Proorocul, și credeau că el este Mesia, și au vrut în mod expres să îl ucidă, crezând ei că Mesia va fi un rege pământean care va face din poporul evreu stăpân al omenirii.  Așadar tatăl sfântului este ucis chiar în templu, în timp ce slujea. Mama acestuia fugise în munți cu pruncul. Nu știm sfârșitul mamei Proorocului. Știm doar că proorocul trăiește în pustia Iordanului, mâncând doar lăcuste, și miere sălbatică, toată viața lui, nebând băutură amețitoare, purtând o haină din păr de cămilă, aspră și înțepătoare, și având totdeauna mijlocul încins cu un brâu de piele. Așa ni-l prezintă sf. Apostol și evanghelist Marcu. Și ni-l prezintă botezând la Iordan. Căci veneau la el iudeii și intrau în râul Iordan, își mărturiseau păcatele după care sfântul îi afunda cu tot cu cap în râul Iordan. Nimeni nu mai făcuse așa ceva. Era o practică neobișnuită pentru evrei. Ei, pentru ispășirea păcatelor aduceau jertfă un ied, de unde și vorba păstrată până astăzi de țap ispășitor. Preotul legii vechi punea mâinile pe capul țapului și după o rugăciune de implorare a milei și a iertării Divine, sacrifica iedul. Doar Ioan boteza cu botezul pe care evangheliștii l-au numit botezul pocăinței! Vedeți? era primul care îl angaja și pe om să conlucreze cu Dumnezeu la curățirea și iertarea păcatelor. Le cerea lacrimi, căința pentru relele săvârșite, hotărârea de a nu le mai repeta, și numai după aceea îi boteza. La acest om vine Hristos. În fața acestui sfânt Hristos vine să se boteze. Iară Proorocul Ioan se cutremură știind că Iisus este Mesia cel așteptat.
Dar, frați creștini, de ce oare Hristos vorbește despre Ioan Botezătorul și spune că: „Adevărat vă spun vouă că nu e nimeni dintre cei născuți din femeie care să fie mai mare decât Ioan Botezătorul! Priviți atent la el și minunați-vă. Proorocul Maleahi îl numește „îngerul Domnului”. Dar fraților, sfântul acesta în timpul vieții lui nu a făcut nici o minune! Și apoi de ce e numit prooroc, pentru că singura lui proorocie a fost: pocăiți-vă că s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Este totuși numit cel mai mare dintre cei născuți din femeie. Pentru curăția lui sufletească, pentru bărbăția lui în propovăduirea adevărului și în mustrarea fărădelegilor. Nu s-a sfiit să certe pe Irod și l-a mustrat pentru precurvia lui cu soția fratelui său, mustrare pentru care a și suferit temniță și apoi moarte. Nu s-a sfiit să îi certe pe conducătorii și învățătorii legii vechi, numindu-I pui de năpârci. Luați dară aminte voi, cei care căutați clarvăzători și minuni la comandă, că Cel mai mare om născut din femeie nu a săvârșit nici o minune. Doar a propovăduit pocăința.
Hristos Iisus vine la Iordan, și se botează de către Ioan. Și zice sfânta Scriptură că „îndată a ieșit din apă. Adică nu a mărturisit păcate pentru că nu avea. Venise la Iordan ca să sfințească apele, să alunge din ele zeitățile grecilor și ale romanilor, și să Deie apei putere de curățire, prin botezul cu apă și cu Duh Sfânt. Botezul Domnului a fost el însuși preînchipuire a botezului creștin de astăzi, așa cum botezul pocăinței, al lui Ioan este preînchipuire și a tainei sfântului botez și al tainei sfintei spovedanii de astăzi, taină care este în fapt ca o scăldătoare perpetuă a sufletului odată botezat, dar cuprins de neputințe,prin sfânta spovedeanie ne primenim haina sufletului primită la botez, curățindu-o astfel de păcatele săvârșite de noi, cu voie ori fără de voie, cu știință ori cu neștiință, cu fapta, cu gândul ori cu cuvântul, împotriva noastră, împotriva oamenilor și naturii întregi, împotriva Dumnezeirii, noaptea sau ziua, în văzul altora ori în ascuns.
Frați creștini, săptămâna aceasta, în ajunul Bobotezei și în ziua Botezului Domnului, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește slujba de sfințire mare a apei, sau a Aghiasmei Mari , așa cum este ea numită în popor.  Ce este în fapt aghiasma mare și la ce ne este nouă de trebuință? Aghiasma mare este una dintre cele trei mari minuni care definesc Ortodoxia ca și singura credință mântuitoare: Sfânta Lumină de la Ierusalim, care doar la ortodocși se coboară, și ortodocșii o dau catolicilor, copților și altor câtorva religii creștine, neputrezirea trupurilor unor sfinți, sfintele moaște zis, și nestricarea Aghiasmei mari, adică înzestrarea apei acesteia cu puteri tămăduitoare și izgonitoare de neputințe trupești și sufletești, după niște rugăciuni speciale pe care vă îndemnăm să le ascultați cu atenție când se vor citi la vremea lor.
După rugăciunile preoților, apa își îmbogățește firea cu harul izbăvirii, cu binecuvântarea Iordanului, devine nestricăcioasă, și are, cum zicem și în rugăciune: dar de sfințenie, dezlegare de păcate,vindecare de boli, dracilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, și plină de putere îngerească. Iar cei ce o vor lua spre gustare sau stropire le va fi lor spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul și toată binecuvântarea. Vă îndemnăm să luați acasă atât cât să vă rămână tot anul, să o păstrați la loc de cinste, bătrânii de obicei o țineau aninată de icoană. E de datoria noastră a preoților să vă amintim că Aghiasma Mare se bea , pe nemâncate, înainte de anaforă, începând din ajunul Bobotezei până pe 14 ianuarie inclusiv, când se sfârșește praznicul Botezului Domnului. De asemenea, cu binecuvântarea duhovnicului se poate lua aghiasmă mare, după spovedanie, se pot stropii casele sau persoanele la vreme de mare ispită(și acest lucru vă sfătuim să-l săvârșiți, în măsura posibilității tot după sfătuirea cu preotul la care vă spovediți).
Trebuie să vă facem atenți, să nu introduceți în sticluța cu aghiasmă fire de busuioc. Semințele pot germina și veți strica aghiasma. De asemenea trebuie avut grijă, dacă vă rămâne Aghiasma mare de pe un an pe altul, este bine, dacă nu beți sau nu stropiți casa, să o vărsați într-un loc curat, unde nu trec animale, la flori, sau la rădăcina unui copac, ori, dacă vă e la îndemână, și cel mai bine, să o vărsați pe o apă curgătoare. Vă facem atenți deasemenea că în babe(cum se spune în popor) se spune că nu ai voie să faci lături, sau să te speli șapte zile de la Bobotează. Frați creștini, Ortodoxia noastră nu are rânduieli împotriva curățeniei trupești. Afară de cazurile sărbătorilor mari, când este indicat să ne ocupăm mai mult de suflet decât de trup, nu avem opreliști în primenirea trupului.
Scurtez cuvântul îndemnându-vă să nu minimalizați importanța acestor daruri ale Ortodoxiei noastre frumoase, și să nu vă lipsească anafora, aghiasma mare și aghiasma mică din case, tămâiați puțin casa înainte de rugăciune. Mișcările acestea bine înțeles că nu sunt absolute necesare, dar vă ajută să intrați în atmosfera de rugăciune. Să vă obișnuiți copii de mici cu sfințeniile acestea, cu închinatul și rugăciunea la masă, seara si dimineața, în culcare și-n trezire, hrăniții sufletește și trupește cu anafora, cu aghiasma, obișnuitii cu spovedania și Sfânta Împărtășanie, pentru că așa îi creșteți sănătoși și trupește și sufletește. Altfel veți avea niște copii veșnic revoltați, nemultumitori și plini de spaime și de frici, suferind de o  schizofrenie sufletească, incapabili de a discerne între bine și rău, și ce-I mai grav, fără a avea în viață ancora credinței, pavăza nădejdii și flacăra iubirii de frumos în inimă.
Frați creștini ortodocși, am început calendaristic de câteva zile un nou an. Este moment prielnic să punem începuturi bune în viața noastră duhovnicească, în relația cu semenii și cu Dumnezeu. Să nun e fie și nouă ca acelora care de fiecare dată de la început de an pun începuturi noi la obiceiuri vechi. Trăim într-o societate tot mai frământată de crize morale. Anormalul e numit normal, și mai ales, am observat aceasta de mult, dar acum parcă s-a acutizat, există o dorință de a învrăjbi pe unii cu alții. Pensionarii cu angajații, pensionarii din armată cu cei din învățământ, profesorii cu tinerii și invers, parlamentul cu guvernul, musulmanii cu creștinii, refugiații cu băștinașii, catedrala cu spitalele și școlile, și lista poate continua. Nu cădeți în cursele acestea. Dacă sunteți angrenați într-o discuție contra principiilor voastre de viață, indiferent care sunt acelea, argumentați și susțineți ideile, dar fără vrajbă, fără ură de clasă.  Noi românii nu suntem așa. Noi nu suntem ceea ce vor ei să devenim, ură; noi suntem un neam printer neamuri care am dat lumii, ca și alte neamuri, genii iubitoare de frumos. Și acum mă adresez creștinilor ortodocși practicanți, nu cei de Dumnică. Haideți ca de astăzi să propovăduim mai mult cu fapta, și doar măsurat cu cuvântul. Unii dintre noi se bat cu pumnul în piept că ei apără Ortodoxia. Serios? Înseamnă că nu îi cunoaștem valoarea și puterea dacă pretindem aceasta. Semănăm cu Isis, care îl apără pe Allah cu bomba-n brâu. Ortodoxia ne apără pe noi, și dacă o fi să fie iară prigonită, de dapa aceasta nu de păgâni, nu de turci, nu de catolici, și nici de bolșevici și comuniști sau neocomuniști, ci din interior, de cei care-au supt la sânul Ei, a Bisericii,și acum își vând dreptul de întâi născuți, pentru un blid de linte, pentru niște interese meschine se fac vânzători de mamă, de patrie de credință.
 Apoi să nu uităm că Biserica Ortodoxă Română în prigoane a dat sfinți, s-a curățat de uscătura morală, dar mai ales duhovnicească. Vrei să-ți aperi credința? Nu pe internet și-n târguri sau în piețe se face aceasta. Ci în genunchi, la rugăciune, spre miez de noapte! Haideți să ne hotărâm, să ne angajăm în rugăciune pentru fiecare om de pe pământ, să ajungă și el la cunoștința Adevărului, care-n peșteră s-a născut și în iesle s-a culcat, și care în Iordan de la Ioan s-a botezat. Toate faptele credinței noastre frumoase, ortodoxe să nu ne lipsească, dar cea mai mare faptă și cea mai la îndemână acum, în acest secol, este rugăciunea particulară și cea de obște, aici în Biserica lui cea Sfântă.
 Închei cuvântul, rugându-mă să vă deie Dumnezeu bucuria mântuirii și duh stăpânitor, și, pentru că tot am vorbit despre botezul pocăinței,închei cu un îndemn la pocăință al fericitului întru adormire părintelui nostru Arsenie Papacioc:„Nu amânați pocăința până în ultimul moment, că, cine știe, îl apucăm sau nu! Sunt câțiva care au trăit rău și au murit bine. Aceștia sunt foarte puțini. Dar sunt atâția care-au trăit rău și-au murit rău.” Amin.

Comentarii

Postări populare