DESPRE AGHIASMA MARE. ÎNDEMN DE ÎNCEPUT DE AN 2016
„Iată eu trimit Îngerul Meu înaintea feții Tale care
va pregăti calea ta”
Frați creștini ortodocși,
Iată-ne intrați deja în praznicul Botezului Domnului
Și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Evanghelia de astăzi ne vorbește despre
botezul lui Ioan, și despre proorocirile vechiului testament despre acest
eveniment. Nu vom insista asupra lor, dorind, pentru lungimea sfintei slujbe de
astăzi, să scurtez, pe cât posibil, cuvântul. Însă consider că este necesar să
amintim cine este Sfântul Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan botezătorul este
singurul Fiu al preotului Zaharia si a sfintei Elisabeta, sotia acestuia, și
totodată verișoară a Maicii Domnului. Mama Proococului rămâne însărcinată la bătrâneți, deși toată viața a avut pântecele
sterp, după o vedenie a sotului ei, proorocul Zaharia, avută în
Sfânta-Sfintelor, altarul templului lui Solomon. El este rodul lacrimilor, a rugăciunilor, a
răbdării, a nădejdii, a dragostei sfinte și curate de Dumnezeu și de semeni, a
smereniei și nu în ultimul rând al credinței părinților lui sfinți. Se naște proorocul Ioan. Se naște și fuge
împreună cu mama lui de furia lui Irod care omora pruncii din hotarele
Bethleemului. Pe preotul Zaharia îl omoară soldații pentru că nu spune unde a
ascuns copilul. Toți știau minunile de la nașterea lui Ioan Proorocul, și
credeau că el este Mesia, și au vrut în mod expres să îl ucidă, crezând ei că
Mesia va fi un rege pământean care va face din poporul evreu stăpân al
omenirii. Așadar tatăl sfântului este
ucis chiar în templu, în timp ce slujea. Mama acestuia fugise în munți cu
pruncul. Nu știm sfârșitul mamei Proorocului. Știm doar că proorocul trăiește
în pustia Iordanului, mâncând doar lăcuste, și miere sălbatică, toată viața
lui, nebând băutură amețitoare, purtând o haină din păr de cămilă, aspră și
înțepătoare, și având totdeauna mijlocul încins cu un brâu de piele. Așa ni-l
prezintă sf. Apostol și evanghelist Marcu. Și ni-l prezintă botezând la Iordan. Căci veneau la el
iudeii și intrau în râul Iordan, își mărturiseau păcatele după care sfântul îi
afunda cu tot cu cap în râul Iordan. Nimeni nu mai făcuse așa ceva. Era o
practică neobișnuită pentru evrei. Ei, pentru ispășirea păcatelor aduceau
jertfă un ied, de unde și vorba păstrată până astăzi de țap ispășitor. Preotul
legii vechi punea mâinile pe capul țapului și după o rugăciune de implorare a
milei și a iertării Divine, sacrifica iedul. Doar Ioan boteza cu botezul pe
care evangheliștii l-au numit botezul pocăinței! Vedeți? era primul care îl
angaja și pe om să conlucreze cu Dumnezeu la curățirea și iertarea păcatelor.
Le cerea lacrimi, căința pentru relele săvârșite, hotărârea de a nu le mai
repeta, și numai după aceea îi boteza. La acest om vine Hristos. În fața
acestui sfânt Hristos vine să se boteze. Iară Proorocul Ioan se cutremură știind
că Iisus este Mesia cel așteptat.
Dar, frați creștini, de ce oare Hristos vorbește despre
Ioan Botezătorul și spune că: „Adevărat vă spun vouă că nu e nimeni dintre cei
născuți din femeie care să fie mai mare decât Ioan Botezătorul! Priviți atent la
el și minunați-vă. Proorocul Maleahi îl numește „îngerul Domnului”. Dar
fraților, sfântul acesta în timpul vieții lui nu a făcut nici o minune! Și apoi
de ce e numit prooroc, pentru că singura lui proorocie a fost: pocăiți-vă că
s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Este totuși numit cel mai mare dintre cei
născuți din femeie. Pentru curăția lui sufletească, pentru bărbăția lui în
propovăduirea adevărului și în mustrarea fărădelegilor. Nu s-a sfiit să certe
pe Irod și l-a mustrat pentru precurvia lui cu soția fratelui său, mustrare
pentru care a și suferit temniță și apoi moarte. Nu s-a sfiit să îi certe pe
conducătorii și învățătorii legii vechi, numindu-I pui de năpârci. Luați dară
aminte voi, cei care căutați clarvăzători și minuni la comandă, că Cel mai mare
om născut din femeie nu a săvârșit nici o minune. Doar a propovăduit pocăința.
Hristos Iisus vine la Iordan, și se botează de
către Ioan. Și zice sfânta Scriptură că „îndată a ieșit din apă. Adică nu a
mărturisit păcate pentru că nu avea. Venise la Iordan ca să sfințească
apele, să alunge din ele zeitățile grecilor și ale romanilor, și să Deie apei
putere de curățire, prin botezul cu apă și cu Duh Sfânt. Botezul Domnului a
fost el însuși preînchipuire a botezului creștin de astăzi, așa cum botezul
pocăinței, al lui Ioan este preînchipuire și a tainei sfântului botez și al
tainei sfintei spovedanii de astăzi, taină care este în fapt ca o scăldătoare
perpetuă a sufletului odată botezat, dar cuprins de neputințe,prin sfânta
spovedeanie ne primenim haina sufletului primită la botez, curățindu-o astfel
de păcatele săvârșite de noi, cu voie ori fără de voie, cu știință ori cu
neștiință, cu fapta, cu gândul ori cu cuvântul, împotriva noastră, împotriva
oamenilor și naturii întregi, împotriva Dumnezeirii, noaptea sau ziua, în văzul
altora ori în ascuns.
Frați creștini, săptămâna aceasta, în ajunul Bobotezei
și în ziua Botezului Domnului, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește
slujba de sfințire mare a apei, sau a Aghiasmei Mari , așa cum este ea numită
în popor. Ce este în fapt aghiasma mare
și la ce ne este nouă de trebuință? Aghiasma mare este una dintre cele trei
mari minuni care definesc Ortodoxia ca și singura credință mântuitoare: Sfânta
Lumină de la Ierusalim,
care doar la ortodocși se coboară, și ortodocșii o dau catolicilor, copților și
altor câtorva religii creștine, neputrezirea trupurilor unor sfinți, sfintele
moaște zis, și nestricarea Aghiasmei mari, adică înzestrarea apei acesteia cu
puteri tămăduitoare și izgonitoare de neputințe trupești și sufletești, după
niște rugăciuni speciale pe care vă îndemnăm să le ascultați cu atenție când se
vor citi la vremea lor.
După rugăciunile preoților, apa își îmbogățește firea
cu harul izbăvirii, cu binecuvântarea Iordanului, devine nestricăcioasă, și are,
cum zicem și în rugăciune: dar de sfințenie, dezlegare de păcate,vindecare de
boli, dracilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, și plină de
putere îngerească. Iar cei ce o vor lua spre gustare sau stropire le va fi lor
spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre
sfințirea caselor și spre tot folosul și toată binecuvântarea. Vă îndemnăm să
luați acasă atât cât să vă rămână tot anul, să o păstrați la loc de cinste,
bătrânii de obicei o țineau aninată de icoană. E de datoria noastră a preoților
să vă amintim că Aghiasma Mare se bea , pe nemâncate, înainte de anaforă,
începând din ajunul Bobotezei până pe 14 ianuarie inclusiv, când se sfârșește
praznicul Botezului Domnului. De asemenea, cu binecuvântarea duhovnicului se
poate lua aghiasmă mare, după spovedanie, se pot stropii casele sau persoanele
la vreme de mare ispită(și acest lucru vă sfătuim să-l săvârșiți, în măsura
posibilității tot după sfătuirea cu preotul la care vă spovediți).
Trebuie să vă facem atenți, să nu introduceți în
sticluța cu aghiasmă fire de busuioc. Semințele pot germina și veți strica
aghiasma. De asemenea trebuie avut grijă, dacă vă rămâne Aghiasma mare de pe un
an pe altul, este bine, dacă nu beți sau nu stropiți casa, să o vărsați într-un
loc curat, unde nu trec animale, la flori, sau la rădăcina unui copac, ori,
dacă vă e la îndemână, și cel mai bine, să o vărsați pe o apă curgătoare. Vă
facem atenți deasemenea că în babe(cum se spune în popor) se spune că nu ai
voie să faci lături, sau să te speli șapte zile de la Bobotează. Frați
creștini, Ortodoxia noastră nu are rânduieli împotriva curățeniei trupești.
Afară de cazurile sărbătorilor mari, când este indicat să ne ocupăm mai mult de
suflet decât de trup, nu avem opreliști în primenirea trupului.
Scurtez cuvântul îndemnându-vă să nu minimalizați
importanța acestor daruri ale Ortodoxiei noastre frumoase, și să nu vă
lipsească anafora, aghiasma mare și aghiasma mică din case, tămâiați puțin casa
înainte de rugăciune. Mișcările acestea bine înțeles că nu sunt absolute
necesare, dar vă ajută să intrați în atmosfera de rugăciune. Să vă obișnuiți
copii de mici cu sfințeniile acestea, cu închinatul
și rugăciunea la masă, seara si dimineața, în culcare și-n trezire, hrăniții
sufletește și trupește cu anafora, cu aghiasma, obișnuitii cu spovedania și
Sfânta Împărtășanie, pentru că așa îi creșteți sănătoși și trupește și
sufletește. Altfel veți avea niște copii veșnic revoltați, nemultumitori și
plini de spaime și de frici, suferind de o
schizofrenie sufletească, incapabili de a discerne între bine și rău, și
ce-I mai grav, fără a avea în viață ancora credinței, pavăza nădejdii și
flacăra iubirii de frumos în inimă.
Frați creștini ortodocși, am început calendaristic de
câteva zile un nou an. Este moment prielnic să punem începuturi bune în viața
noastră duhovnicească, în relația cu semenii și cu Dumnezeu. Să nun e fie și
nouă ca acelora care de fiecare dată de la început de an pun începuturi noi la
obiceiuri vechi. Trăim într-o societate tot mai frământată de crize morale.
Anormalul e numit normal, și mai ales, am observat aceasta de mult, dar acum
parcă s-a acutizat, există o dorință de a învrăjbi pe unii cu alții.
Pensionarii cu angajații, pensionarii din armată cu cei din învățământ,
profesorii cu tinerii și invers, parlamentul cu guvernul, musulmanii cu
creștinii, refugiații cu băștinașii, catedrala cu spitalele și școlile, și
lista poate continua. Nu cădeți în cursele acestea. Dacă sunteți angrenați
într-o discuție contra principiilor voastre de viață, indiferent care sunt
acelea, argumentați și susțineți ideile, dar fără vrajbă, fără ură de
clasă. Noi românii nu suntem așa. Noi nu
suntem ceea ce vor ei să devenim, ură; noi suntem un neam printer neamuri care
am dat lumii, ca și alte neamuri, genii iubitoare de frumos. Și acum mă adresez
creștinilor ortodocși practicanți, nu cei de Dumnică. Haideți ca de astăzi să
propovăduim mai mult cu fapta, și doar măsurat cu cuvântul. Unii dintre noi se
bat cu pumnul în piept că ei apără Ortodoxia. Serios? Înseamnă că nu îi
cunoaștem valoarea și puterea dacă pretindem aceasta. Semănăm cu Isis, care îl apără pe Allah cu bomba-n brâu. Ortodoxia
ne apără pe noi, și dacă o fi să fie iară prigonită, de dapa aceasta nu de
păgâni, nu de turci, nu de catolici, și nici de bolșevici și comuniști sau
neocomuniști, ci din interior, de cei care-au supt la sânul Ei, a Bisericii,și
acum își vând dreptul de întâi născuți, pentru un blid de linte, pentru niște
interese meschine se fac vânzători de mamă, de patrie de credință.
Apoi să nu
uităm că Biserica Ortodoxă Română în prigoane a dat sfinți, s-a curățat de
uscătura morală, dar mai ales duhovnicească. Vrei să-ți aperi credința? Nu pe internet
și-n târguri sau în piețe se face aceasta. Ci în genunchi, la rugăciune, spre
miez de noapte! Haideți să ne hotărâm, să ne angajăm în rugăciune pentru
fiecare om de pe pământ, să ajungă și el la cunoștința Adevărului, care-n
peșteră s-a născut și în iesle s-a culcat, și care în Iordan de la Ioan s-a botezat. Toate
faptele credinței noastre frumoase, ortodoxe să nu ne lipsească, dar cea mai
mare faptă și cea mai la îndemână acum, în acest secol, este rugăciunea
particulară și cea de obște, aici în Biserica lui cea Sfântă.
Închei cuvântul, rugându-mă să vă deie
Dumnezeu bucuria mântuirii și duh stăpânitor, și, pentru că tot am vorbit
despre botezul pocăinței,închei cu un îndemn la pocăință al fericitului întru
adormire părintelui nostru Arsenie Papacioc:„Nu amânați pocăința până în ultimul moment, că, cine știe, îl apucăm
sau nu! Sunt câțiva care au trăit rău și au murit bine. Aceștia sunt foarte
puțini. Dar sunt atâția care-au trăit rău și-au murit rău.” Amin.
Comentarii