MOARTEA

Ca o ceață pe câmpuri și văi,

Ca o pâclă ce-ascunde cărări,

Ca un crivăț ce-asmute potăi,

Spre mine-ți porți, moarte, bolnavi, pașii tăi.

Ca clinchetul straniu de țurțuri pe mal,

Ca țipătul buhăi, în nopți de opal,

Ca zbateri de aripi și tropot de cal,

Te-apropii, tu, moarte, de-al meu piedestal.

Ca Dunărea care tot sapă-n nisip,

Ca arma, în mâna soldatului trist,

Ca strigătul ultim, pe cruce-al lui Hrist,

O, moarte, în oasele mele-ai venit.

Ca spuza-n cuptorul cu pâine la copt,

Ca-ntr-o răspântie, potcoava mânzului mort,

Ca o aiurea durere în cot,

Tu, moarte, venit-ai, și-ai pus punct la tot.

Îngăduie-mi, totuși, din lume, să-mi sui

Iubirile mele trăite hai-hui.

Și pleacă acum! Și vino, te rog,

Când Luna e plină, când îngerii dorm,

Vino tiptil…și sărută-mă-n somn!

13 August 2016,

Deasupra lumii.