NOAPTEA MORȚII TATĂLUI

Se-nalță luna peste urbea asta,

Luna rotundă, rece, ca un ochi de sticlă

Al îngerului morții, ca năpasta

Ce umblă-n aer și în suflet pică.

Și crește luna, se mărește-n cer,

Și morții-i crește pe pământ penumbra,

În suflet și-n plămâni purtăm cancer

Să-l dăm, pe gratis, celor ce-or urma.

Se uită Luna în orașul hâd,

Plin de țigani și curve la produs.

E țara-n care bolile se vând

În farmacii, cu morți la preț redus.

Și crește Luna, viața-mi se consumă

Între-un oftat și un suspin profund…

Hai, Tată, spune-mi „noapte bună!”

Și fugi, că urbea ne-a uitat de mult,

Răsai în Augustul cel bun și blând;

Precum în cer, așa și pe pământ!

18 August 2016

Călărași.

În noaptea zile ducerii tatălui meu.