HAI, TOAMNA MEA





Hai, toamna mea, să ne iubim febril
Pe frunze moarte, reci, și-n putrezire!
Să te pătrund de viață, și corpul să-ți transpire,
Tot mirosind a moarte și-a steril.


Hai, toamnă, să îmi fii mireasă!
În noaptea nunții să te-așterni pe pat.
Cu mâna plină de ciulini să te dezbrac,
Și să-mi devii singura mea nevastă.


Apoi, a mea fiind, să pleci năucă,
Să te înfigi în ramuri de salcâm,
Să preacurvești cu șerpi pe caldarâm,
Să desfrânezi cu greierii pe-o nucă.


Și iarna să te-alerge, să te-ajungă,
Să fugi, migrând pe-o trestie-ntr-un mal
Să te căiești că ai avut bărbat,
Și, din mireasă, ai ajuns o curvă,
O, Toamna mea, mireasă pe un pat
De frunze moarte care vor să fugă
Când vânturile patimilor bat.


6 septembrie 2016 .
Deasupra lumii

Comentarii

Postări populare