CRĂCIUN FĂRĂ PĂRINȚI

Se naște Hristos pe pământul sihatru
Pământul acesta și cu flori și cu spini.
Crăciunul răsună-n colinde la geamul
La care din vară nu mai stau părinți.

Oricât tot încerc să mă mint că mi-e bine,
Oricât Pruncul Sfânt gângurește timid,
Sunt singur cu dorul ce candeli mi-aprinde.

E primul Crăciun ce-i fără părinți.
Acum înțeleg Taina Nașterii altfel:
Un Prunc fără Tatăl din cer, pe pământ.
Orfan de-un părinte va crește și El,
Așa cum și eu și alții mai sunt.

Nu mai e tata să-mi facă o stea
Să merg cu colinda, să-ngheț pe poteci,
Nici calzi cozonaci, cum mama cocea,
Nu am să mai am de acum, până-n veci.

Și totuși mi-e drumul în față de-ajuns,
Și calea-n genunchi nu mi-o știu a străbate.
Și tata bărbat m-a crescut și m-a vrut
De-aceea cu gândul la Pruncul Iisus
Pe care și-ai mei îl cuprind azi în brațe,
Zdrelindu-mi genunchii, cu sufletul rupt
Spre cer ridic fruntea, atât cât se poate,
Și încă un țâră mai mult peste poate,
C-așa m-au crescut, știind că vine pe cale
Clipa când ei vor colinda mut,
În primul Crăciun când părinții sunt Sus!

24 Decembrie 2016 
Dervent