ZĂPADA IUBIRII

A căzut zăpada din cerul fără vânt
Peste frunza ce sunt.
Mă odihneam pe curbe poteci
Pe unde tu incă mai treci.

M-am alipit astfel de talpa ta,
Iubirea mea.
Tu m-ai purtat prin cluburi de noapte
Pe unde altora le grăiai erotice șoapte.

M-ai lepădat cu pantofii lângă un pat
În care dormind, vise-ai visat.
Vise despre o frunză căzută-n alei
Pe marginea cărora, dezbrăcați, tremurau niște tei.

M-ai purtat în pașii de dans
Legănându-mă-n vals,
M-ai dus în biserici, de Crăciun,
Unde te rugai să-ntâlnești Făt-Frumosul nocturn.

M-ai condus apoi pe maluri de fluviu,
Am mirosit lava fierbintelui Vezuviu.
Și când ai vrut să-mpietrești în Pompei
Am prins grai, disperat strigând: „ -Hei!!!”

Doar că tu, căutând de unde-mi venea glasul
Ai grăbit, spre prăpastie, pasul.

21 Decembrie 2016
Dervent.