vineri, 20 decembrie 2013

SUNT LACRIMA

                                                                                                                                                                


Sunt lacrima. Sunt lacrima pruncului ucis
Care-și vede mama doar în vis
Lacrimă căzută din Ochiul Divin
Direct în pântecele care devine, din leagăn,pelin .

Sunt lacrima. Sunt lacrima orfanului abandonat
Care învață colind despre Pruncul Curat
Într-un ...„centru de plasament”...urâtă expresie
Găsită de omenirea cu iubirea-n regresie.

Sunt lacrima. Sunt lacrima mamei 
Care are fiul plecat pe drumul cătanei.
Si-l plânge zguduit în nopți de Crăciun
La lumina icoanei cu-n Hrist taciturn.

Sunt lacrima.Sunt lacrima tatălui meu  cărunțit.
Care privește  poarta, cum i-a putrezit
De când nimeni, doar mama mai pune mâna pe ea.
Copii îi uită, cu-o groapă seamănă poarta;
O groapă cu nea.
Pufoasă și albă... parcă te-ai cerne așa,
Legănat ca-ntr-un ciur sau ca într-un somn;
Mormântul mă cheamă mereu când adorm.

Sunt lacrima . Sunt lacrima întregii patrii
Vândută de iude care-i pupă obrajii;
Patrie care moare cu ochii spre astrele
Unui Întâi Decembrie în culori roș-galben-albastre.

Sunt lacrima. Sunt lacrima călugărului de pe deal
Lacrimă-piatră, clădind ideal.
Lacrimă-fluviu spălând de dureri
Maluri ce fuseră românești până ieri. 
Lacrimă-foc arzând suferințe
Lacrimă-mir, vindecând neputințe.
Lacrimă-stea veghind somnul etern
Al eroilor țării pentru visul suprem.
Lacrimă-crin dăruit mamei mele
Lacrimă-șoaptă că încă iubesc
Tot ce-i frumos din cât întâlnesc.

Sunt lacrima omului  de sărbători
Când casa e plină cu colindători
Când aburi mai ies din cuptorul străbun.
Și parcă miroase și crud, a tutun. 
Sunt lacrimi ce ard amintiri neuitate...
Sărut-mâna mamă... Și adio frate!

Să nu uiți, când plângi , să îți ți în palmă
Lacrima ce sunt... inima-mi adoarmă...



 20-Decembrie 2013
        Dervent

Niciun comentariu: