joi, 31 decembrie 2015

DUMNEZEU ȘI LACRIMA









În noaptea dintre ani, fără de stele,
Cinând cu buna mea soție, Solituda,
Mi-a coborât un înger la ferestre,
El a grăit, urechea mea s-audă.

Era ușor albastru, ca azurul,
Cu chip de tânăr, ochii umezi, mici,
Cu-aripa ce atingea zenitul,
Cu brațe ca de puternici voinici.

„-Am venit taina existenței tale
Să ți-o grăiesc, de vrei ca să o știi.”
O, cum să nu, mulțam chiar dumitale
De-așa plocon acuma la chindii.

„- Dar dac-o afli toată fir-a-păr,
 A ta ființă nu va putea duce
Atâta bucurie și-adevăr,
Și-n moarte calea vieții ți-o vei duce..”

Primesc uiumul, numai haide-odată,
O îngere al meu, și deslușește-mi
De unde vin? Ce vise mi se-adapă,
Din alte lumi? Hai spune-mi, povestește-mi,
Că moartea tot la colțuri mă pândește.

„-Ai răsărit din stâncă de Ceahlău,
Pe-o floare rară, într-o dimineață,
Erai o lacrimă, pe care Dumnezeu
A plâns-odată-n rugile de seară.

Cu-n scâncet slab ai coborât din floare
Și te-ai rostogolit pe mușchii moi,
Apoi pe stânci, pe râpe și viroage
Și te-ai făcut așa, un mic șuvoi
De ape cristaline, făr noroi.

Ai șerpuit printre păduri de brazi,
Și cântai vesel, fără de probleme,
Urlând a spaime, în cascade cazi
Și-n clar de lună te mișcai alene.

Apoi te-ai tot mărit și-ai coborât
Din munții tăi puternici și înalți
La șes. A tale ape put urât
Și-n cloaca lumii, mocirlit, te scalzi.
Dar decăderea ta nu-i la sfârșit,
C-ai lunecat în bălțile plăcerii
Să adăpi scroafe care-n grohăit
Dau frâie fără frâu neînfrânării.

Aici te afli, omule acum,
De-aici a tale ape se vor duce
În Dunăre, spălându-se pe drum,
Lăsându-ți trupu-n mâluri să se culce
Și viermi să-l descompună, să-l mănânce.

Și te vor soarbe mările și-oceanul
Te vor uita toți porcii, munții, floarea,
Și stâncile, pădurea, ramul,
Doar Dumnezeu nu-ți va uita candoarea
Când lacrima ce-ai fost, atinse floarea.”

O, greu cuvânt îmi spui, și mă cutremur,
Și parcă prea târziu veniși cu-așa năpastă.
Cum-aș mai putea acum să-l mai îndur
Pe Cel ce te-a trimis la-a mea fereastră?

„Nu-i altă cale de-a scăpa de moarte
Decât a te sui în munții tăi,
Să fii pârâul care-ai fost se poate!
Greu e urcușul, anii-ți vor fi grei,
Dar merită!… TU, LACRIMĂ CE-AI PLÂNS DIN OCHII MEI!
 Orele 23.00
La cumpăna dintre anii 2015 - 2016.
Dervent, locul regăsirii.





Niciun comentariu: