DUMNEZEU ȘI LACRIMA

În noaptea dintre ani, fără de stele,

Cinând cu buna mea soție, Solituda,

Mi-a coborât un înger la ferestre,

El a grăit, urechea mea s-audă.

Era ușor albastru, ca azurul,

Cu chip de tânăr, ochii umezi, mici,

Cu-aripa ce atingea zenitul,

Cu brațe ca de puternici voinici.

„-Am venit taina existenței tale

Să ți-o grăiesc, de vrei ca să o știi.”

O, cum să nu, mulțam chiar dumitale

De-așa plocon acuma la chindii.

„- Dar dac-o afli toată fir-a-păr,

 A ta ființă nu va putea duce

Atâta bucurie și-adevăr,

Și-n moarte calea vieții ți-o vei duce..”

Primesc uiumul, numai haide-odată,

O îngere al meu, și deslușește-mi

De unde vin? Ce vise mi se-adapă,

Din alte lumi? Hai spune-mi, povestește-mi,

Că moartea tot la colțuri mă pândește.

„-Ai răsărit din stâncă de Ceahlău,

Pe-o floare rară, într-o dimineață,

Erai o lacrimă, pe care Dumnezeu

A plâns-odată-n rugile de seară.

Cu-n scâncet slab ai coborât din floare

Și te-ai rostogolit pe mușchii moi,

Apoi pe stânci, pe râpe și viroage

Și te-ai făcut așa, un mic șuvoi

De ape cristaline, făr noroi.

Ai șerpuit printre păduri de brazi,

Și cântai vesel, fără de probleme,

Urlând a spaime, în cascade cazi

Și-n clar de lună te mișcai alene.

Apoi te-ai tot mărit și-ai coborât

Din munții tăi puternici și înalți

La șes. A tale ape put urât

Și-n cloaca lumii, mocirlit, te scalzi.

Dar decăderea ta nu-i la sfârșit,

C-ai lunecat în bălțile plăcerii

Să adăpi scroafe care-n grohăit

Dau frâie fără frâu neînfrânării.

Aici te afli, omule acum,

De-aici a tale ape se vor duce

În Dunăre, spălându-se pe drum,

Lăsându-ți trupu-n mâluri să se culce

Și viermi să-l descompună, să-l mănânce.

Și te vor soarbe mările și-oceanul

Te vor uita toți porcii, munții, floarea,

Și stâncile, pădurea, ramul,

Doar Dumnezeu nu-ți va uita candoarea

Când lacrima ce-ai fost, atinse floarea.”

O, greu cuvânt îmi spui, și mă cutremur,

Și parcă prea târziu veniși cu-așa năpastă.

Cum-aș mai putea acum să-l mai îndur

Pe Cel ce te-a trimis la-a mea fereastră?

„Nu-i altă cale de-a scăpa de moarte

Decât a te sui în munții tăi,

Să fii pârâul care-ai fost se poate!

Greu e urcușul, anii-ți vor fi grei,

Dar merită!… TU, LACRIMĂ CE-AI PLÂNS DIN OCHII MEI!

 Orele 23.00

La cumpăna dintre anii 2015 - 2016.

Dervent, locul regăsirii.