miercuri, 9 martie 2016

ȘI AM FOST TÂNĂR









Și am fost tânăr și eram frumos,
Ca orice tânăr ce-și trăiește vârste,
Dar totul a fost scurt și dureros
Trezindu-mă-ntr-o barcă fără vâsle.

Și-au început furtunile de vară
Fără de nori, dar zguduind talazuri
Și eu eram un strop de călimară
Scuipat în Marea Neagră de reci zaruri.

Mi-am înghițit și lacrimi și suspine,
Și rugile-mi ardeau priviri căprui,
În hohote demoni râdeau de mine
Și valuri m-aruncau hai-hui, hai-hui.

Răcneam la Dumnezeu ca un turbat
Și îl țineam de-al Lui rever al hainei,
Tot întrebându-L unde mi-au zburat
Anii ce-au fost, și-a tinereții taine.

În barba Lui se-mpleticeau răspunsuri,
Precum un șuierat de crivăț peste câmp
Și eu urlam, dracii râdeau de plânsu-mi
Și Dumnezeu privea cu aer tâmp.

Maturitate, cu-a ta vară aspră
Cu valurile tale-n naufraj
Ca o dantelărie-n stambă,
O candelă tăiată-n traforaj.

Un pic mai mult de un deceniu, iată,
Și te-ai și stins în Augustul domol.
Mi-ai încolțit coroana vieții, toată,
De-al toamnei ruguniu și trist pârjol.

Și mi-ai venit așa, pe nesimțite,
C-un fir mai alb în barba-mi încă brună,
Cu sentimente încă nerostite
Cu radiofigrafii osoase-n brumă.

Și am fost tânăr…și am fost frumos..
Credeam că lumea să o schimb am rostul,
Dar lumea are o durere-n dos,
Că eu jertfitu-i-am din ani, ca prostul,
Pe cei mai vii, mai creativi, ce-au fost.

Și am fost tânăr doar mai adineauri,
Acum sunt singur pe o Marea-n fulgi,
Aș alerga prin macii din coclauri
Dar moartea-n coastă parcă-mi tot dă brânci.
Și-ncep și eu să semăn cu năluci
Ce sperie copiii la răscruci…

7 martie 2016
La „Prival.”(sub podul din 1901, de lângă Dervent)

Niciun comentariu: