ȘI AM FOST TÂNĂR

Și am fost tânăr și eram frumos,

Ca orice tânăr ce-și trăiește vârste,

Dar totul a fost scurt și dureros

Trezindu-mă-ntr-o barcă fără vâsle.

Și-au început furtunile de vară

Fără de nori, dar zguduind talazuri

Și eu eram un strop de călimară

Scuipat în Marea Neagră de reci zaruri.

Mi-am înghițit și lacrimi și suspine,

Și rugile-mi ardeau priviri căprui,

În hohote demoni râdeau de mine

Și valuri m-aruncau hai-hui, hai-hui.

Răcneam la Dumnezeu ca un turbat

Și îl țineam de-al Lui rever al hainei,

Tot întrebându-L unde mi-au zburat

Anii ce-au fost, și-a tinereții taine.

În barba Lui se-mpleticeau răspunsuri,

Precum un șuierat de crivăț peste câmp

Și eu urlam, dracii râdeau de plânsu-mi

Și Dumnezeu privea cu aer tâmp.

Maturitate, cu-a ta vară aspră

Cu valurile tale-n naufraj

Ca o dantelărie-n stambă,

O candelă tăiată-n traforaj.

Un pic mai mult de un deceniu, iată,

Și te-ai și stins în Augustul domol.

Mi-ai încolțit coroana vieții, toată,

De-al toamnei ruguniu și trist pârjol.

Și mi-ai venit așa, pe nesimțite,

C-un fir mai alb în barba-mi încă brună,

Cu sentimente încă nerostite

Cu radiofigrafii osoase-n brumă.

Și am fost tânăr…și am fost frumos..

Credeam că lumea să o schimb am rostul,

Dar lumea are o durere-n dos,

Că eu jertfitu-i-am din ani, ca prostul,

Pe cei mai vii, mai creativi, ce-au fost.

Și am fost tânăr doar mai adineauri,

Acum sunt singur pe o Marea-n fulgi,

Aș alerga prin macii din coclauri

Dar moartea-n coastă parcă-mi tot dă brânci.

Și-ncep și eu să semăn cu năluci

Ce sperie copiii la răscruci…

7 martie 2016

La „Prival.”(sub podul din 1901, de lângă Dervent)