PERNA





Când pântecele mamei părăsii,
Și după ce, din piept, mi-am luat prânzul,
Ca prim tovarăș pe cărarea vieții,
Îmi fuse perna, nu codrul sau vântul.

O pernă plină doar cu fulgi de gâscă,
Cu nanghin de-o culoare ca de sânge,
Ea-mi știe primul vis din noaptea neagră,
În care-un pui de om, pe-o pernă plânge.

Și când, crescând, plecam înstrăinat
Din satul cu salcâmi și colb pe drum,
Tot perna știe cât am suspinat
Făr-să-nțeleg de ce-i omului dat,
Să lase-n urmă vârste, joc, cătun.

Și, primele zvâgniri înfrigurate
Când, ca o oaste-n tropot și galop,
Hormonii mi se-ngrămădeau spre coapse,
Tot perna știe minții cum dau foc.

Cu capu-n pernă mi-am trăit iubiri
Pline de eros, pătimaș trăite,
Ea-mi știe fantezii, patos, doriri,
A căror formă se năștea în minte,
Dar sunt ca lebăda, fără cuvinte.

În pernă-am plâns pe cei care s-au dus,
Și-n copârșău, și lor le-am pus o pernă,
S-o ia cu ei, în ceruri, la Iisus,
Să-i fie moale ziua cea eternă.

Și când iubirile-mi s-au risipit prin lume,
Cu perna-n brațe, pieptu-mi încălzeam,
Și ca un țânc, pe-o plajă fără nume,
Pe pernă, lacrima, lăsa vagi urme,
 Iar eu singurătății mă predam.

Și știu că va veni și ceasu-acela
Când eu voi fi prieten infidel,
Când moartea m-o găsi cu capu-n perna
Ce mi-a fost sfetnicul cel mai fidel,
Și-o las aici, urcându-mă la cer.

Pernă de fulgi de gâscă, albi precum
Ninsorile din bărăganul drag,
Cui mai asculți tu spaime,vis și zbucium?
Te-or arunca..și-ai să m-aștepți în prag,
În pragul dintre secole și veac,
Să te despoi, fultucul să ți-l sparg,
Și fulgii-ți, ca și gândurile mele,
Să zboare-n vânt, purtând cu ei,
Bucăți din sarea lacrimilor grele,
Ce-au curs la fericire și dureri.

11 septembrie 2016
Dervent – locul regăsirii.

Comentarii

Postări populare