PERNA

Când pântecele mamei părăsii,

Și după ce, din piept, mi-am luat prânzul,

Ca prim tovarăș pe cărarea vieții,

Îmi fuse perna, nu codrul sau vântul.

O pernă plină doar cu fulgi de gâscă,

Cu nanghin de-o culoare ca de sânge,

Ea-mi știe primul vis din noaptea neagră,

În care-un pui de om, pe-o pernă plânge.

Și când, crescând, plecam înstrăinat

Din satul cu salcâmi și colb pe drum,

Tot perna știe cât am suspinat

Făr-să-nțeleg de ce-i omului dat,

Să lase-n urmă vârste, joc, cătun.

Și, primele zvâgniri înfrigurate

Când, ca o oaste-n tropot și galop,

Hormonii mi se-ngrămădeau spre coapse,

Tot perna știe minții cum dau foc.

Cu capu-n pernă mi-am trăit iubiri

Pline de eros, pătimaș trăite,

Ea-mi știe fantezii, patos, doriri,

A căror formă se năștea în minte,

Dar sunt ca lebăda, fără cuvinte.

În pernă-am plâns pe cei care s-au dus,

Și-n copârșău, și lor le-am pus o pernă,

S-o ia cu ei, în ceruri, la Iisus,

Să-i fie moale ziua cea eternă.

Și când iubirile-mi s-au risipit prin lume,

Cu perna-n brațe, pieptu-mi încălzeam,

Și ca un țânc, pe-o plajă fără nume,

Pe pernă, lacrima, lăsa vagi urme,

 Iar eu singurătății mă predam.

Și știu că va veni și ceasu-acela

Când eu voi fi prieten infidel,

Când moartea m-o găsi cu capu-n perna

Ce mi-a fost sfetnicul cel mai fidel,

Și-o las aici, urcându-mă la cer.

Pernă de fulgi de gâscă, albi precum

Ninsorile din bărăganul drag,

Cui mai asculți tu spaime,vis și zbucium?

Te-or arunca..și-ai să m-aștepți în prag,

În pragul dintre secole și veac,

Să te despoi, fultucul să ți-l sparg,

Și fulgii-ți, ca și gândurile mele,

Să zboare-n vânt, purtând cu ei,

Bucăți din sarea lacrimilor grele,

Ce-au curs la fericire și dureri.

11 septembrie 2016

Dervent – locul regăsirii.