MI-E MOARTEA

Mi-e moartea cânt de heruvim

Cântat în zori , pe norișor pufos .

Atât e de frumos, că viața-mi pare chin

Și trilul ciocârlei îmi pare găunos.

Mi-e moartea albă lună

Ce strigă către mine,

Rupând distanța lungă

Cea de la cord la minte.

Mi-e moartea țărmul mării

Ce valuri liniștește.

Și Dunăre-i când plopul 

De frunze se goleste.

Mi-e moartea un duș rece  

Trezindu-mă brutal

La realități prea clare

Și limpede final.

Salcâm îmi ești tu moarte

Ce arde lin în vatre,

Spre-a deveni cărbune,

Dând seva altei plante.

 

 

15 mai 2011

bârlog