CALUL APOCALIPTIC

motto:
„Cel mai mare noroc în lume este că omul nu-și știe sfârșitul; căci, dacă și-ar ști sfârșitul ar fi o lume de nebuni”
Maxim Gorki

Surule cal cu coamă argintie,

Grabnic alergi tu pe glie.

Dealuri înfuleci si vâlcele bei

Și dorul punându-l pe șei

Îl porți peste-ntinsuri și vămi .

Și astrii inspiri tu pe nări.

Cal alb , de un alb ca stafia.

În urma ta se-ntețește urgia

Mor păsări de pradă și cuci,

Și-mi zboară doar vrăbii pe cruci.

Hei, murgule sur, murg bălan,

Cât vei galopa în van???

În goana ta spumată, nu observi

Că-mbătrânesc în jurul tău boieri și servi??!

Nu vezi salcâmu-n luncă-nflorind?

Și nici albina  în flori zumzăind?

Și brebenei striviți de-a ta copită,

Nu-i vezi înmugurind mai cu risipă?

Hai cal frumos ca Pegas din cer,

Dă-mi cupa iubirii cu gust de mister,
Ca hulpav s-o beau și-apoi pot să pier!

                               14 februarie 2012

                                    marți, bârlog;

                              10 ani de viețuire în mănăstire