DESPRE LENE ȘI VICLENIE (pilda talanților)





„Slugă vicleană și leneșă, știai că secer de unde nu-am semănat și adun de unde n-am răspândit?”

      Așa s-a adresat Stăpânul acelui om care a îngropat talantul dat spre înmulțire. Vedem că Stăpânul a dat unuia cinci talanți, altuia doi, iar acestuia unu.Și îl ceartă tocmai pe acesta căruia i-a dat un talant. De ce oare? Tocmai pentru a închide gura celor care zic adesea: „E, dacă aveam și eu averea  ăluia sau salariul  ăstuia, poate îmi era și mie la îndemână să ajut pe cei săraci. Dar așa? uite, nici mie nu-mi ajunge.” De parcă Dumnezeu le cere să deie din ce nu au, nu din ce au. Și la drept vorbind, tot cei ce au se vaită, pe când cei lipsiți sunt mai capabili de jertfă și de într-ajutorarea celor din nevoi și din lipsuri.
     Dar azi nu despre milostenii voiesc să vorbim, ci voiesc să ne concentrăm asupra acestor cuvinte ale Stăpânului: „SLUGĂ LENEȘĂ ȘI VICLEANĂ”. Vedeți, nu l-a certat că nu îl duce capul, că ar fi prost, cum spunem în popor, ci pentru că e leneș și viclean. Aceste două păcate merg mână în mână de cele mai multe ori, și îndrăznesc să spun că leneșii ar muri de foame de n-ar fi și vicleni. Leneșul râvnește averea celui care, prin muncă, și-a câștigat o bunăstare, și pentru a o avea ticluiește minciuni, planifică furturi sau intrigi, săvârșește tot felul de fără-de-legi pentru a-și atinge scopul: pâine fără muncă. Când lenea și minciuna își țes în suflet pânza, ochii tăi nu mai văd bine realitățile vieții. Viața pământească îți devine nesuferită iar cea veșnică e compromisă. Ajungi să nu-ți mai pese nici că nu ai mânca, nici că fug prietenii de tine,nici de suflet, răutatea diavolească să te facă să nu mai auzi plânsul suspinat al Duhului Sfânt pentru tine. Scoală-te repede suflete, luptă cu bărbăție și aleargă la Hristos care-a pus la îndemână sfintele Lui taine pentru ridicarea din boala sufletească în care zaci.
   Priviți-vă bine copiii, să nu cumva să fie bolnavi de lene și viclenii, că vă vor mânca sudoarea muncii, și voi, părinții lor, vă veți usca și bătrânețile vă vor fi triste. Așa numiții „copii de bani gata”sunt cel mai bine oglindiți în această mustrare a lui Hristos: „Slugă leneșă și vicleană”. Au muncit părinții pentru bunăstarea copiilor, însă copiii, necunoscând valoarea banului transpirat, muncit, plâns uneori, agonisit pentru el, e drept, dar într-o viață plină de lipsuri și privațiuni, de cumpătare, de renunțare la mici bucurii ale vieții, sau uneori chiar la viața însăși, pentru ca odraslele lor să aibă, ei bine necunoscând cât de greu se câștigă suta de lei, o risipesc în distracții vinovate. Dar uite, părinții alergând după praful și cenușa averii, îngrijindu-se ca tu, copilul lor, să ai, au uitat că tu în primul rând trebuie să fii!!! Să fii om! Să fii om conștient de obligațiile și drepturile tale, să fi conștient că bunăstarea ta s-a clădit pe jertfa părinților tăi, a moșilor, a strămoșilor tăi și ai neamului acesta din care te tragi. Altfel, tu, dacă nu ai această conștiință ajungi să ignori totul în jur și să te preocupe doar plăcerile tale, în mare parte vinovate, și te obișnuiești să tot primești talanți, pe care apoi să îi îngropi în mocirla viciilor tale, a fumatului, a curviilor, a drogurilor și a alcoolului și a tot felul de răutăți, mințindu-ți părinții, viclenind prietenii și tocând tot mai multă avere, nevrând să pui și tu umărul la muncă.
Și nu m-am referit doar la acei „copii de bani gata” care au mult. Vorbesc și despre acei copii ale căror mame lucrează în confecții spre exemplu, pe un salariu de mizerie și sub sclavagism mascat, și ale căror odrasle își necinstesc părinții cheltuind cam 20 de lei pe zi pe mahoarcă și legale... Tot din lipsă de cultură, religioasă, civică, morală o fac. Obosite de truda vieții, mamele nu văd pupilele dilatate ale odraslelor, și comportamentul de retarzi, iar tații, dacă nu sunt în așternutul altor femei, sunt probabil prea aburiți de vaporii lui Bacus, ca să aibă timp de ei. Și așa, ăștia mici, vor să fie ca aceia cu averi Așadar nu contează cât cheltui ci cum cheltui banul celor care te iubesc totuși cel mai mult pe lume, părinții tăi. Nu contează că îți consumi energiile și timpul și sănătatea, viața însăși, că așa e datul vieții, ci cum, și pe ce, și pentru ce le consumi....
    Averea strânsă de cei maturi, dacă încape pe mâinile unui astfel plod, leneș și viclean, se împrăștie în scurt timp, pentru că, spunea cineva, undeva, cândva, că: ”lenea merge așa de încet că nu-i e greu deloc sărăciei s-o ajungă degrab din urmă.”(Flechier, episcop catolic francez).
    Dar nu doar sărăcia îi paște pe cei leneși și vicleni. Ia să vedem ce spune Hristos mai departe, în pildă:„să se ia de la sluga leneșă talantul(...) iar pe sluga cea netrebnică să o arunce întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.” Frați creștini ortodocși, vouă mă adresez, celor care credeți cu adevărat că Hristos Iisus este Dumnezeu Adevărat, nu vă amăgiți, ci vedeți cele ce sunt de văzut! Lenea și viclenia ne aruncă în iad! Dar nu vorbesc aici strict de iadul de dincolo, vorbesc și de iadul din inima noastră. Cine își dorește lângă el un leneș și un vicelan? Nici măcar leneșii între ei nu se suportă unul pe altul, decât atâta timp cât unul are ce da celui care vrea să consume mai mult. Lenea și viclenia, fiecare în parte, dar cu atât mai mult aflate împreună, ne aduc iadul în viață, ne aduc în inimă și în suflet „întunericul cel mai din afară”. Nu mă credeți? uitați-vă în jur: leneșii vicleni ajung să li se întunece mintea, să nu mai cugete altceva decât  cum să jegmănescă, să fure și să piardă. Vedeți, el începe să trăiască un iad lăuntric. El nu mai are lumină în ochi, în inimă. Nu mai știe să iubească. Părinții care l-au crescut îi par nedemni de el, și dacă totuși spune că îi iubește o face doar pentru a mai mulge ceva de la ei. Și dacă nu reușește, le reproșează că niciodată nu i-au dat, niciodată nu l-au ajutat. Și, întunericul cel mai din afară vine atunci când leneșul nu mai are cu ce să-și sature poftele, căci bruma de avere s-a spulberat repede. Atunci începe și scrâșnirea dinților. Dar aceasta este mai ales a părinților. Căci acum realizează că au primit de la Dumnezeu un copil cu atâtea daruri la naștere: sănătate, minte să înțeleagă învățăturile lumii în care trăiește și tainele ei, inimă să iubească  și să vibreze la frumusețea lucrurilor din jur, suflet să-l simtă pe Dumnezeu aproape și să-l primească sărindu-i la pieptul lui de Tată Ceresc, să intre în Casa Lui, în Sfânta lui Biserică și să primească de aici și mai multe daruri ale Duhului Sfânt. Au primit spuneam un astfel de prunc, în dar, ei, părinții, și l-au prefăcut într-un leneș și viclean, ei, anturajul, modelele servite în mass-media cotidiană.
     Educația fără Hristos, fără iubirea sănătoasă, fără niște bariere ale vârstei, ale decenței și ale moralei creștine, a creat tinerii de azi, întunecați la minte și la inimă, pe care-i auzi des zicând: „CE ROST ARE?” Ce rost are să învăț, ce rost are să muncesc? Ce rost are viața mea? Când picioarele lor nu mai calcă prin biserică, atâta vreme cât îi auzi, dacă discutați cu gloata tinerilor, urmăriții atent, și veți observa că ei nu au opinii proprii, sunt spălați pe creier, au doar expresii facebook-istice, opinii de grup și afirmații neverificate, sau eventual îți vorbesc în rime hip-hop, fără să vezi la ei vreo urmă măcar de amprentă a propriilor convingeri. Cum de știu ei atâtea rime și urăsc școala și lectura? Acest lucru s-a dorit, aici am ajuns. Cine a dorit? Dușmanul care-a vrut să facă din neam o populație îndobitocită, consumistă, o simplă piață de desfacere pentru mărfuri și vicii. Mă uit cu groază și milă la ei, tineri care se raportează la viața lor de parcă după ei ar veni potopul!  Dragii mei, chiar și așa de ar fi, totuși:„ mai bine să lucrezi fără rost decât să nu faci nimic”, a zis Socrate. Pentru că totdeauna din lene și vicleșul vine gândul deznădejdii vecin cu sinuciderea. Acesta este întunericul cel mai din afară!
Generația Emo, generația „Dolce fa niente” cum o numește părintele  Arsenie Papacioc, dacă întâmpină asemenea probleme de personalitate și de identitate, le întâmpină pentru că modelele servite în media au fost persoane care toacă bani în cluburi (de undeau banii se știe, dar nu se spune) , violențe verbale și nu numai, traficanți de droguri care persiflează biserica și pe cei credincioși, și nu a fost învățată cu munca, pe măsura puterii ei, din copilărie. Și dacă vreți ca fii voștri să mai aibe un viitor, dacă vreți, să vă bucure și să vă fie recunoscători în viață, învățați-i cumpătarea, viața curată, fuga de vicii, și credința într-un Dumnezeu care răsplătește binele și nu are părtășie cu răul. Fiți cumpătați în toate, că spune Solomon: dacă dai peste miere, mănâncă numa cât îți ajunge,  să nu ți se scârbească!”
  Nu vă lăsați împinși de dorința de a face numai ce vă place. Făceți ceea ce trebuie! Că toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne folosesc. Hai să scuturăm lenea sufletului nostru, să dăm jos lanțurile cu care singuri ne-am legat, trăind în vicleșuguri! Și să începem să lucrăm atent la formarea spiritului nostru în duhul Curat și limpede al Ortodoxiei.
E de la sine înțeles că trăind după noile apucături globaliste ajungem într-un iad din care doar apocalipsa ne mai poate scoate.Constructul European și-a dovedit falimentul și mă mir că se încăpățânează să steie în agonia dinaintea morții, și tare îmi e că născocirile social-statale care vor urma vor îngrădi și mai mult libertăți și drepturi ale majoritații, în detrimentul libertăților minorităților de tot felul. Știți zicala aceea că mileniul trei ori va fi religios ori nu v-a fi deloc. Știți că Mircea Eliade, în cartea sa „Istoria credințelor și ideilor religioase”, când vorbea despre omul viitorului, vorbea despre „homo religiosus”. Chiar atât de mult am orbit încât nici măcar nu vrem să ne mai punem întrebarea dacă aceste minți luminate ale științei au dreptate? Dar mai grav este că nu doar mileniul nu va exista, ci omul în sine va fi mort sufletește. Deja ne trebuie filmulețe motivaționale ca să ajutăm pe cineva, nu mai țipă din noi milostenia firească și creștinească. Îmbrăcăm copacii pe stradă în loc să ne ducem la cel ce are nevoie să-i dăm, să-i vedem licărul de bucurie din ochi, pentru că se vede considerat om de către oameni. Așa parcă ori el ori copacul ăla tot una e în ochii noștri. Între dezmățul deșănțat al „ValentinesDay” și  bau-bau-ul de „halloveen” se află totuși niște suflete care nu-și mai înțeleg menirea pe pământ, sunt dezrădăcinați, umblă disperați după bani, distrugându-și tinerețile, și îngropând viitorul într-un consumism de duzină, fără să aibă idealuri în viață, principii morale, și fără să creeze nimic. Le dă Dumnezeu de toate și de ajuns pentru a răzbi în viață iar ei preferă să le cheltuie pe moarte. Le dă creier să învețe tainele științelor și ei îl prăjesc pe altarul drogurilor. Le dă hormoni spre sănătatea trupului și ei îi risipesc în pornografii deșanțate. Le dă Jertfa Lui în Liturghie și ei preferă negarea existenței divine, sau cred că există dar nu vor să aibă de-a face cu El. Le dă voință liberă și ei o robesc patimilor, le dă înțelepciune pentru a discerne binele de rău, dar ei o transformă în viclenie și minciună, le dă afect, spre a se alipi sufletește de oameni și locuri și credinți, iară ei îl transformă în patimă, în eros, în lascivitate și promiscuu. Viclenia și minciuna ridicate la rang de lege în unele instituții și comisii mondiale, în ședințele ocultelor, au produs o societate cu miliarde de oameni săraci, și cu o mână de bogați, bogați care, în numele umanitații și ale drepturilor omului, impun democrația cu bomba, libertatea cu tancul, și pacea cu războiul. Acestea sunt efectele vicleniei și ale lenii, frați creștini, care-au început cu un simplu gând primit în suflet. Să am fără să fiu. Să am fără să fiu nevoit să muncesc eu. Eu ca om, eu ca nație, eu ca și construct, eu ca și lojă, eu ca și ghiftuit al prostimii căreia îi mai dăm o zi a îndrăgostiților, îi mai dăm foc de halloveen, îi mai dărâmăm niște guverne, și-o face să creadă că ea, prostimea, e vitează. Le trimitem pe cap o șleahtă înfometată și plină de ură pe cei care le-au distrus casele și care poartă haine europene cu cruci la gât.
Haideți să alergăm spre Stăpân și să-I spunem singuri că ne-am îngropat talantul, și că ne pare rău; că nu mai vrem să trăim în întunericul minciunilor, al vicleșugurilor, vrem să venim și să ne luminăm cu Cuvântul Lui, Hristos Dumnezeul nostru. Să luăm biblia și să citim, măcar un capitol pe zi, mai ales Noul Testament. Suntem Creștini, trebuie să avem Biblia în casă ; citiți , și unde nu înțelegeți întrebați-vă duhovnicul sau preoții Bisericii, și veți trăi binefaceri și minuni, din Iubirea Lui, a lui Hristos, care vă v-a scoate din întunericul acesta apăsător al viețuirii fără frâu,și fără perspectivă. Nu v-ați săturat să trăiți tot scormonind pământul pentru a îngropa talanți? ridicați frați creștini  ortodcși mâinile și ochii și inima spre cer, și viețuiți sporind mila și iubirea și blândețea și facerea de bine, și credința, dimpreună cu nădejdea că ne va grăi și nouă Stăpânul: Bine slugă bună și credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău. Amin!

Comentarii

Postări populare