DESPRE LENE ȘI VICLENIE (pilda talanților)
„Slugă vicleană și leneșă,
știai că secer de unde nu-am semănat și adun de unde n-am răspândit?”
Așa s-a adresat Stăpânul acelui om care a îngropat talantul dat spre înmulțire.
Vedem că Stăpânul a dat unuia cinci talanți, altuia doi, iar acestuia unu.Și îl
ceartă tocmai pe acesta căruia i-a dat un talant. De ce oare? Tocmai pentru a
închide gura celor care zic adesea: „E, dacă aveam și eu averea ăluia sau
salariul ăstuia, poate îmi era și mie la îndemână să ajut pe cei săraci.
Dar așa? uite, nici mie nu-mi ajunge.” De parcă Dumnezeu le cere să deie din ce
nu au, nu din ce au. Și la drept vorbind, tot cei ce au se vaită, pe când cei
lipsiți sunt mai capabili de jertfă și de într-ajutorarea celor din nevoi și
din lipsuri.
Dar azi nu despre milostenii voiesc să vorbim, ci voiesc să ne concentrăm
asupra acestor cuvinte ale Stăpânului: „SLUGĂ LENEȘĂ ȘI VICLEANĂ”. Vedeți, nu
l-a certat că nu îl duce capul, că ar fi prost, cum spunem în popor, ci pentru
că e leneș și viclean. Aceste două păcate merg mână în mână de cele mai multe
ori, și îndrăznesc să spun că leneșii ar muri de foame de n-ar fi și vicleni.
Leneșul râvnește averea celui care, prin muncă, și-a câștigat o bunăstare, și
pentru a o avea ticluiește minciuni, planifică furturi sau intrigi, săvârșește
tot felul de fără-de-legi pentru a-și atinge scopul: pâine fără muncă. Când
lenea și minciuna își țes în suflet pânza, ochii tăi nu mai văd bine
realitățile vieții. Viața pământească îți devine nesuferită iar cea veșnică e
compromisă. Ajungi să nu-ți mai pese nici că nu ai mânca, nici că fug prietenii
de tine,nici de suflet, răutatea diavolească să te facă să nu mai auzi plânsul
suspinat al Duhului Sfânt pentru tine. Scoală-te repede suflete, luptă cu
bărbăție și aleargă la Hristos
care-a pus la îndemână sfintele Lui taine pentru ridicarea din boala
sufletească în care zaci.
Priviți-vă
bine copiii, să nu cumva să fie bolnavi de lene și viclenii, că vă vor mânca
sudoarea muncii, și voi, părinții lor, vă veți usca și bătrânețile vă vor fi
triste. Așa numiții „copii de bani gata”sunt cel mai bine oglindiți în această
mustrare a lui Hristos: „Slugă leneșă și vicleană”. Au muncit părinții pentru
bunăstarea copiilor, însă copiii, necunoscând valoarea banului transpirat,
muncit, plâns uneori, agonisit pentru el, e drept, dar într-o viață plină de
lipsuri și privațiuni, de cumpătare, de renunțare la mici bucurii ale vieții,
sau uneori chiar la viața însăși, pentru ca odraslele lor să aibă, ei bine
necunoscând cât de greu se câștigă suta de lei, o risipesc în distracții
vinovate. Dar uite, părinții alergând după praful și cenușa averii,
îngrijindu-se ca tu, copilul lor, să ai, au uitat că tu în primul rând trebuie
să fii!!! Să fii om! Să fii om conștient de obligațiile și drepturile tale, să
fi conștient că bunăstarea ta s-a clădit pe jertfa părinților tăi, a moșilor, a
strămoșilor tăi și ai neamului acesta din care te tragi. Altfel, tu, dacă nu ai
această conștiință ajungi să ignori totul în jur și să te preocupe doar
plăcerile tale, în mare parte vinovate, și te obișnuiești să tot primești
talanți, pe care apoi să îi îngropi în mocirla viciilor tale, a fumatului, a
curviilor, a drogurilor și a alcoolului și a tot felul de răutăți, mințindu-ți
părinții, viclenind prietenii și tocând tot mai multă avere, nevrând să pui și
tu umărul la muncă.
Și nu m-am referit doar la acei „copii de bani gata” care au mult. Vorbesc și despre acei copii ale căror mame lucrează în confecții spre exemplu, pe un salariu de mizerie și sub sclavagism mascat, și ale căror odrasle își necinstesc părinții cheltuind cam 20 de lei pe zi pe mahoarcă și legale... Tot din lipsă de cultură, religioasă, civică, morală o fac. Obosite de truda vieții, mamele nu văd pupilele dilatate ale odraslelor, și comportamentul de retarzi, iar tații, dacă nu sunt în așternutul altor femei, sunt probabil prea aburiți de vaporii lui Bacus, ca să aibă timp de ei. Și așa, ăștia mici, vor să fie ca aceia cu averi Așadar nu contează cât cheltui ci cum cheltui banul celor care te iubesc totuși cel mai mult pe lume, părinții tăi. Nu contează că îți consumi energiile și timpul și sănătatea, viața însăși, că așa e datul vieții, ci cum, și pe ce, și pentru ce le consumi....
Averea
strânsă de cei maturi, dacă încape pe mâinile unui astfel plod, leneș și
viclean, se împrăștie în scurt timp, pentru că, spunea cineva, undeva,
cândva, că: ”lenea merge așa de încet că nu-i e greu deloc sărăciei s-o ajungă
degrab din urmă.”(Flechier, episcop catolic francez).
Dar nu
doar sărăcia îi paște pe cei leneși și vicleni. Ia să vedem ce spune Hristos
mai departe, în pildă:„să se ia de la sluga leneșă talantul(...) iar pe sluga
cea netrebnică să o arunce întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi
plângerea și scrâșnirea dinților.” Frați creștini ortodocși, vouă mă adresez,
celor care credeți cu adevărat că Hristos Iisus este Dumnezeu Adevărat, nu vă
amăgiți, ci vedeți cele ce sunt de văzut! Lenea și viclenia ne aruncă în iad!
Dar nu vorbesc aici strict de iadul de dincolo, vorbesc și de iadul din inima
noastră. Cine își dorește lângă el un leneș și un vicelan? Nici măcar leneșii
între ei nu se suportă unul pe altul, decât atâta timp cât unul are ce da celui
care vrea să consume mai mult. Lenea și viclenia, fiecare în parte, dar cu atât
mai mult aflate împreună, ne aduc iadul în viață, ne aduc în inimă și în suflet „întunericul cel
mai din afară”. Nu mă credeți? uitați-vă
în jur: leneșii vicleni ajung să li se întunece mintea, să nu mai cugete
altceva decât cum să jegmănescă, să fure și să piardă. Vedeți, el începe
să trăiască un iad lăuntric. El nu mai are lumină în ochi, în inimă. Nu mai știe
să iubească. Părinții care l-au crescut îi par nedemni de el, și dacă totuși
spune că îi iubește o face doar pentru a mai mulge ceva de la ei. Și dacă nu
reușește, le reproșează că niciodată nu i-au dat, niciodată nu l-au ajutat. Și,
întunericul cel mai din afară vine atunci când leneșul nu mai are cu ce să-și
sature poftele, căci bruma de avere s-a spulberat repede. Atunci începe și
scrâșnirea dinților. Dar aceasta este mai ales a părinților. Căci acum
realizează că au primit de la
Dumnezeu un copil cu atâtea daruri la naștere: sănătate, minte
să înțeleagă învățăturile lumii în care trăiește și tainele ei, inimă să
iubească și să vibreze la frumusețea lucrurilor din jur, suflet să-l
simtă pe Dumnezeu aproape și să-l primească sărindu-i la pieptul lui de Tată
Ceresc, să intre în Casa Lui, în Sfânta lui Biserică și să primească de aici și
mai multe daruri ale Duhului Sfânt. Au primit spuneam un astfel de prunc, în
dar, ei, părinții, și l-au prefăcut într-un leneș și viclean, ei, anturajul,
modelele servite în mass-media cotidiană.
Educația fără Hristos, fără iubirea sănătoasă, fără niște bariere ale vârstei,
ale decenței și ale moralei creștine, a creat tinerii de azi, întunecați
la minte și la inimă, pe care-i auzi des zicând: „CE ROST ARE?” Ce rost are să
învăț, ce rost are să muncesc? Ce rost are viața mea? Când picioarele lor nu
mai calcă prin biserică, atâta vreme cât îi auzi, dacă discutați cu gloata
tinerilor, urmăriții atent, și veți observa că ei nu au opinii proprii, sunt
spălați pe creier, au doar expresii facebook-istice, opinii de grup și
afirmații neverificate, sau eventual îți vorbesc în rime hip-hop, fără să vezi
la ei vreo urmă măcar de amprentă a propriilor convingeri. Cum de știu ei
atâtea rime și urăsc școala și lectura? Acest lucru s-a dorit, aici am ajuns.
Cine a dorit? Dușmanul care-a vrut să facă din neam o populație îndobitocită,
consumistă, o simplă piață de desfacere pentru mărfuri și vicii. Mă uit cu
groază și milă la ei, tineri care se raportează la viața lor de parcă după ei
ar veni potopul! Dragii mei, chiar și așa de ar fi, totuși:„ mai bine să
lucrezi fără rost decât să nu faci nimic”, a zis Socrate. Pentru că totdeauna
din lene și vicleșul vine gândul deznădejdii vecin cu sinuciderea. Acesta este
întunericul cel mai din afară!
Generația Emo, generația
„Dolce fa niente” cum o numește părintele Arsenie Papacioc, dacă
întâmpină asemenea probleme de personalitate și de identitate, le întâmpină
pentru că modelele servite în media au fost persoane care toacă bani în cluburi
(de undeau banii se știe, dar nu se spune) , violențe verbale și nu numai,
traficanți de droguri care persiflează biserica și pe cei credincioși, și nu a
fost învățată cu munca, pe măsura puterii ei, din copilărie. Și dacă vreți ca
fii voștri să mai aibe un viitor, dacă vreți, să vă bucure și să vă fie
recunoscători în viață, învățați-i cumpătarea, viața curată, fuga de vicii, și
credința într-un Dumnezeu care răsplătește binele și nu are părtășie cu răul.
Fiți cumpătați în toate, că spune Solomon: dacă dai peste miere, mănâncă numa
cât îți ajunge, să nu ți se scârbească!”
Nu vă lăsați împinși
de dorința de a face numai ce vă place. Făceți ceea ce trebuie! Că toate ne
sunt îngăduite, dar nu toate ne folosesc. Hai să scuturăm lenea sufletului
nostru, să dăm jos lanțurile cu care singuri ne-am legat, trăind în
vicleșuguri! Și să începem să lucrăm atent la formarea spiritului nostru în
duhul Curat și limpede al Ortodoxiei.
E de la sine înțeles că
trăind după noile apucături globaliste ajungem într-un iad din care doar
apocalipsa ne mai poate scoate.Constructul European și-a dovedit falimentul și
mă mir că se încăpățânează să steie în agonia dinaintea morții, și tare îmi e
că născocirile social-statale care vor urma vor îngrădi și mai mult libertăți
și drepturi ale majoritații, în detrimentul libertăților minorităților de tot
felul. Știți zicala aceea că mileniul trei ori va fi religios ori nu v-a fi
deloc. Știți că Mircea Eliade, în cartea sa „Istoria credințelor și ideilor
religioase”, când vorbea despre omul viitorului, vorbea despre „homo religiosus”.
Chiar atât de mult am orbit încât nici măcar nu vrem să ne mai punem întrebarea
dacă aceste minți luminate ale științei au dreptate? Dar mai grav este că
nu doar mileniul nu va exista, ci omul în sine va fi mort sufletește. Deja ne
trebuie filmulețe motivaționale ca să ajutăm pe cineva, nu mai țipă din noi
milostenia firească și creștinească. Îmbrăcăm copacii pe stradă în loc să ne ducem la cel ce are nevoie să-i dăm, să-i vedem licărul de bucurie din ochi, pentru că se vede considerat om de către oameni. Așa parcă ori el ori copacul ăla tot una e în ochii noștri. Între dezmățul deșănțat al
„ValentinesDay” și bau-bau-ul de
„halloveen” se află totuși niște suflete care nu-și mai înțeleg menirea pe pământ,
sunt dezrădăcinați, umblă disperați după bani, distrugându-și tinerețile, și
îngropând viitorul într-un consumism de duzină, fără să aibă idealuri în viață,
principii morale, și fără să creeze nimic. Le dă Dumnezeu de toate și de ajuns
pentru a răzbi în viață iar ei preferă să le cheltuie pe moarte. Le dă creier
să învețe tainele științelor și ei îl prăjesc pe altarul drogurilor. Le dă
hormoni spre sănătatea trupului și ei îi risipesc în pornografii deșanțate. Le
dă Jertfa Lui în Liturghie și ei preferă negarea existenței divine, sau cred
că există dar nu vor să aibă de-a face cu El. Le dă voință liberă și ei o
robesc patimilor, le dă înțelepciune pentru a discerne binele de rău, dar ei o
transformă în viclenie și minciună, le dă afect, spre a se alipi sufletește de
oameni și locuri și credinți, iară ei îl transformă în patimă, în eros, în
lascivitate și promiscuu. Viclenia și minciuna ridicate la rang de lege în
unele instituții și comisii mondiale, în ședințele ocultelor, au produs o
societate cu miliarde de oameni săraci, și cu o mână de bogați, bogați care, în
numele umanitații și ale drepturilor omului, impun democrația cu bomba,
libertatea cu tancul, și pacea cu războiul. Acestea sunt efectele vicleniei și
ale lenii, frați creștini, care-au început cu un simplu gând primit în suflet.
Să am fără să fiu. Să am fără să fiu nevoit să muncesc eu. Eu ca om, eu ca
nație, eu ca și construct, eu ca și lojă, eu ca și ghiftuit al prostimii căreia îi mai dăm o zi a îndrăgostiților, îi mai dăm foc de halloveen, îi mai dărâmăm
niște guverne, și-o face să creadă că ea, prostimea, e vitează. Le trimitem pe cap o șleahtă înfometată și plină de ură pe cei care le-au distrus casele și care
poartă haine europene cu cruci la gât.
Haideți să alergăm spre
Stăpân și să-I spunem singuri că ne-am îngropat talantul, și că ne pare rău; că
nu mai vrem să trăim în întunericul minciunilor, al vicleșugurilor, vrem să
venim și să ne luminăm cu Cuvântul Lui, Hristos Dumnezeul nostru. Să luăm
biblia și să citim, măcar un capitol pe zi, mai ales Noul Testament. Suntem
Creștini, trebuie să avem Biblia în casă ; citiți , și unde nu înțelegeți
întrebați-vă duhovnicul sau preoții Bisericii, și veți trăi binefaceri și
minuni, din Iubirea Lui, a lui Hristos, care vă v-a scoate din întunericul acesta
apăsător al viețuirii fără frâu,și fără perspectivă. Nu v-ați săturat să trăiți
tot scormonind pământul pentru a îngropa talanți? ridicați frați creștini
ortodcși mâinile și ochii și inima spre cer, și viețuiți sporind mila și
iubirea și blândețea și facerea de bine, și credința, dimpreună cu nădejdea că
ne va grăi și nouă Stăpânul: Bine slugă bună și credincioasă, intră întru
bucuria Domnului tău. Amin!
Comentarii