DRUMUL CATRE MOARTE

Mi-am sadit  pini pe drumul care duce catre moarte.

Macar ei sa ramana vesnic verzi.

Tepii lor, vor canta prohodul, cand vantul va bate

Tu, privindu-ma cum m-or inhuma, spre ceruri te pierzi.

Eu voi ramane aici. In cimitirul cu pini si cu plopi...

Plopii fosni-vor in veri firebinti si uscate.

La capatai, langa cruce, toate sperantele mele sa-ngropi.

Iau dincolo numai iubirile mele!Sunt mai usoare si-s mult mai curate.

Mai curate chiar decat toate sperantele mele desarte.

Crucea...O,Crucea!...sa mi-o anini intr-un salcam.

Si tot din el sa-mi faci coparsau.

Floarea lui alba sa-mi fie faclie pe drum.

Iar frunza lui mica -mi va fi mausoleu.

Si cand vei voi sa-mi uzi craitele de pe mormanul cu oase

S-aduci apa din Dunarea mea plina  de dor si de zbucium.

Dunarea mea care a seva de viata miroase;

Ea, marturie a plansului meu solitar, taciturn.

Plans ce-mi evapora sufletul meu...ca pe-un fum.

Atat iti mai cer, frate drag, dintre astre,

Sadeste-mi un crin inspre coaste

Inimii mele de vers ...fie-i turn. 
                 8 mai 2012
          scrisa deasupra lumii