DUMNEZEU E LUMINĂ
Dumnezeu e Lumină gonind negrul
beznei
El nu o să intre în inima goală
Pe-ale căror pereți mișună umbre
De fantasme carnale făcând zâmbre,
Luminate de focul patimii lipicioasă ca o smoală.
Dumnezeu e tămâie cu miresme din
cer.
Nu se-așează în inimi în care
Lasciv suie fumul ce pute-a
mândrie și-a strâmbe averi.
Acestea vă sunt doar poveri
Care vă împiedică zboru-n Eden.
Nu poate vulturul să zboare-n
înalt
Cu-o aripă întinsă, și cu gheara
în lanț.
Dumnezeu urcă rar pe-un asin, și
nu merge.
Călărind cai putere după aur ,
bani, stele.
Dumnmezeu e-un ocean nesfârșit de
iubire!
Nu-ncape-tr-o inimă strânsă de
frică.
Dar se lăfăie blând,
Dansează valsând,
Într-o lacrimă cursă și-n dor,
și-n necaz.
Pe-un astfel de suflet îl ține viu și treaz.
Dumnezeu este-o stare de
„Drepți!”și-„n genunchi!”!
Nu-ncape-ntr-un trunchi strâmb,
găunos, plin de stârvi;
E-o amplă mișcare de „Da! ” și de
”Nu!”
Și nu-ncape-n „poate..”sau
„Știi, să vezi tu…”
E-o certitudine clară prin faptul
că ești,
Că-ntre înger și drac , omule ,
liber trăiești!
Ai grijă prietene cum stai și cum
cazi.
Că stai în iubire , și-n ură te
arzi.
Trăiește-ți clepsidra ce-n fir de
nisip
Veșnicia ți-o coace la foc
molcom, mic.
Dă-i clipe , tu, timpului
bimilenar,
Făcându-ți prieten din
Cronosu-avar!
9 august 2013
Dervent
Orele 5.30.
Comentarii