„ARDEALUL, STAREA MEA DE SPIRIT!!!”

tg Mureș. Zid de incintă

Fântână

universitate

o casă

altă casă

 Poatră , pe strada Verii, din Tg Mureș. spre grădina zoo, din centru . vă recomand acest traseu pe jos. Sunt prea frumoase locurile. Casele fotografiate mai sus sunt tot pe acest traseu. Și nu mai pot posta mai muuult, aici . am să folosesc alte prilejuri.

                   Am fost o săptămână prin Ardeal. Am fost o săptămână acolo unde românii sunt români până la cer. Am fost o săptămână acolo unde aerul miroase a moaște de român suit pe roată, ars pe rug, tăiat de săbii, și muncit de grofi. Am fost o săptămână plimbându-mă prin visele atâtor oameni din Tg.Mureș , din Turda, din Cluj... Am mers cu tricolorul la piept, o săptămână, cu românii mei în inimă, în vene, pe buze și-n surâs. Am mers călcând pe oase și pe frunze, pe cetină de brad și pe morminte, am mers tot inspirând suflarea lor fierbinte, de oameni strajnici, prea măsurați în vorbe.  și cu priviri frumoase și concrete.

      Ardeal , o Dunăre înfuriată parcă, de vânturi dinspre est și dinspre vest;

 o Dunăre cu valuri , văi și dealuri, cu molcome căpițe de nutreț.

 Ardeal cu frunze care nasc la vârfuri  stânci albe, gri și brune-n văi de Mureș.

 Ardeal vorbind o limbă :

 a pădurii

 și-a ierbii 

care crește spre stele și spre lună.

 O lună albă, lină, ce mângâie Carpații,

 acești flăcăi -feciori cu pieptul ieșit înspre dușmanii 

ce-ți vor a tale farmeci, să le răpeasc-oricând.

Ardeal , cât România de lăcrimat și falnic,

 Ardeal ce cât o țară ți-e inima și glia,

 acum te văd și eu, strângându-te în inimi.

 Ardeal cu Clujul cord și Mureșul pumnal,

 Cu-Aradul mâna dreaptă Și cu Sibiul suflet,

 cu Alba duh de viață, și cu Brașovul cântec.

Ardeal cu cruci pe case și pe vieți

Pecete singură printre peceți;

Ardeal cu fastuoasele-ți cetăți.

M-am plimbat , cum spuneam prin țara de dincolo de munți. Am mers printre oameni. Le-am luat pulsul . Am vrut să știu cum trăiesc (cu cine trăiesc) ce mănâncă, cum dorm, cum merg. M-am întors din Transilvania mut. Mut de fericire și uimire, mut de noile înțelesuri ale vieții. Am venit cu uimirea în ochi, și cu această uimire mi-am privit Dunărea mea , subțire ca o mireasă, și albastră ca și cerul pe care-l oglindea.  Mulțumesc mult amicului meu , prieten și frate, Liviu, pentru înlesnirea acestei drumeții, și pentru găzduire. Și tre să recunosc că cel ce m-a întărâtat spre a-mi lua vacanța aceasta , a fost Gabi Gheonea, căruia nu am cuvinte să-i mulțumesc pentru faptul că mi-a arătat că se poate trăi și împlinindu-ți visul de o viață: acela de a vedea Transilvania. Pasul cel mai greu l-am făcut. Adică primul pas. Sper să pot să îl fac și pe al doilea.