PLOAIE DE MAI

Ploaie de mai ce-ți verși apele tale
Peste turle, bordeluri, spitale,
Peste sate în care se moare,
Peste pietre, pistil și petale,
Peste stamine și-aleile goale.

Hai, ploaie de mai, revarsă-te
Peste trupuri de amorezați!
Cu fulgerul tău fă-i străluminați,
Îmbracă-i în stropii tăi fermecați.
Și-n ceață tot erosul  lor îl învăluie.
Fă taină din patimi ce ființa le mistuie.

Amestecă-te cu lacrima fecioarei de sub nud
De ștrengar și tânăr mascul.
Udă-le buzele care-și șoptesc iubiri;
Stingele  flacăra erosului din priviri.
Fură-le sentimentele și-ascunde-le-n iarbă
Și fă-i pân-la moarte să nu se despartă.

Ploaie de mai și caldă și repede,
Scutură-ți norii, tună-ți șipotele
Peste apele Dunării, tulburatele...
Plângi, ploaie de Mai, împreună cu sălciile
Toate dorurile românilor care cutreieră străinătățile!

Ploaie de Mai care cazi peste lespezi,
Peste cruci peste bănci, peste morminte,
Care-nlacrimi obrajii mamei mele adormite,
Și care mă aștepți să termin aste cuvinte,
Pătrunde, ploaie de Mai, în oseminte
Intră-mi în inimă, în vene și-n minte.
Adulmecă-mi pașii și plouă-mi răscruci,
Ridică-m-apoi spre un vis cu haiduci.
Înalță-mă ca pe-un cântec de cuc.
De-al tău dor nor să mă fac și să mă tot duc
Spre Marea Iubirii cu îngeri și cântece,
Spre apa în care mă scăldam într-al mamei pântece!

8 Mai, 2015
orele 0, 30
Dervent, locul regăsirii,